Dacă bazele de date publicate marți de ministerul lui Ghinea reprezintă totalitatea informațiilor colectate de autoritatea centrală în legătură cu tot ce s-a întâmplat de opt ani încoace în proiectele finanțate de Bruxelles, atunci statul român nu este capabil să identifice astăzi, la virgulă, cine și cât a cerut, cât a primit și ce a făcut cu banii europeni în aceste contracte (Nota bene: bazele de date gestionate de MFE nu includ decât proiectele finanțate din fonduri structurale și de coeziune, adică nu sunt incluse, spre exemplu, proiectele pe agricultură și dezvoltare rurală, finanțate din PNDR).

Cu toate acestea, o primă analiză pe datele publicate de ministrul Cristian Ghinea confirmă, pe de-o parte, o dată-n plus lucruri care s-au spus și s-au tot spus în spațiul public în ultimii ani. Pe de altă parte, totuși, această analiză are potențialul uriaș de a permite analiza la detaliu a modului în care autorități contractante, firme sau chiar persoane s-au raportat la aceste proiecte.

Ce nu e bine?

Datele prezentate conțin o seamă de erori. Tehnic, atunci când cineva încearcă să combine datele din cele patru fișiere publicate de minister - trei marți și o a patra care se publică periodic -, rezultatele nu se potrivesc.

Datele publicate de MFE sunt extrase din MY SMIS, un sistem implementat în România de Serviciul de Telecomunicații Speciale. Acest sistem este destinat colectării de date financiare și tehnice pentru operațiunile din proiectele finanțate din fonduri structurale și de coeziune din exercițiul financiar 2007-2013.

Fiecare proiect european are un număr de identificare unic - așa numitul cod SMIS. Există proiecte care nu apar deloc pomenite în lista celor aprobate, deși, într-un alt tabel, ni se spune că pe ele s-au făcut raportări și chiar rambursări (în baza de date care cuprinde contractele finanțate) și vice-versa, proiecte care apar la contracte finanțate, dar pe care pare că nu au fost derulate contracte de achiziție (așa cum apar ele în baza de date privind contractele de achiziții). Există, pe de altă parte, proiecte în care diferențele dintre sumele cerute și cele primite sunt uriașe, mult peste eventualele corecții financiare.

Există chiar și raportări duble, fapt ce poate influența inclusiv strategia de absorbție: practic autoritățile pot fi induse în eroarea că fondurile pe o zonă sau alta au fost accesate total, când, de fapt, ar fi putut fi identificați bani de folosit pentru noi proiecte.

În fine, este greu de spus, în fiecare caz în parte, ce s-a întâmplat cu diferența dintre sumele contractate și cele accesate: sunt bani pierduți, sunt bani plătiți de stat, de ce s-au pierdut acei bani? Aceste informații pot fi înțelese, probabil, prin analizarea fiecăruia dintre cele peste 16.000 de proiecte cu finanțare europeană despre care publicul român a aflat, marți, cele mai complete informații disponibile până acum.

O echipă formată din Ovidiu Vanghele (EurActiv.ro) și Elena Calistru (Funky Citizens), a încercat, asumându-și erorile conținute de datele disponibile, să creeze pe baza lor o imagine de ansamblu, prin așezarea într-un format cât mai ușor de exploatat. Fișierul Excel poate fi downloadat de la această adresă.

Ce e bine?

Plecând de la premisa că aceste seturi de date conțin realitatea în legătură cu absorbția fondurilor europene în România ultimilor ani, vom face în perioada următoare analize cantitative și calitative a acestora.

Într-o primă fază, am realizat un top al celor mai importante canale prin care banii Bruxelles-ului au venit către România.

Astfel, cei care au semnat pentru cei mai mulți bani europeni în ultimii șapte ani au fost CNADNR, CFR, Metrorex, Apele Române, Capitala și RAJA Constanța, firma-gigant controlată ani la rând de cuplul Mazăre-Nicușor Constantinescu.Dacă vorbim însă de bani încasați efectiv (adică rambursați), topul rămâne cam același, însă găsim diferențe majore între ce s-a contractat și ce s-a rambursat:

O situație mai dramatică se poate profila însă în cazul proiectelor cu beneficiari autorități publice locale - dacă pentru autoritățile centrale precum CNADNR s-au găsit modalități de fazare a proiectelor (adică parte dintre proiectele de infrastructură nefinalizate din exercițiul 2007-2013 vor putea continua și în actualul exercițiu financiar), pentru autoritățile locale este neclar cine va acoperi diferențele majore dintre banii cheltuiți, banii planificați a fi primiți înapoi prin rambursare și ce s-a primit efectiv.

Dacă ne uităm numai la situația contractelor ai căror beneficiari sunt Consiliile județene sau Primăria Municipiului București, observăm că niciunul dintre aceste contracte nu are un procent de rambursare mai mare de 73.24% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile.

Cel mai elocvent exemplu este cel de la Primăria Municipiului București, unde ratarea unor proiecte finanțate din fonduri europene precum cel de la Piața Sudului sau de la Spitalul Foișor, Stația de Epurare de la Glina sau Arcul de Triumf au dus la un procent de numai 9.24%.