Europarlamentarul PPE acuză faptul că premierul Mihai Tudose nu are o înțelegere a temelor importante europene și trage un semnal privind lipsa de implicare a României în discuțiile privind bugetul UE post-Brexit, în condițiile în care există riscuri la adresa politicii de coeziune, iar țara noastră a beneficiat mult de pe urma acestor fonduri.

Un alt semnal de alarmă se referă la tentativele politicienilor de a împiedica activitatea justiției, acțiuni care au efecte asupra aderării la Schengen.

Referitor la acest aderarea la acest spațiu, Mureșan nu e de acord cu țările care nu doresc aderarea României și Bulgariei, dar spune că Bucureștiul trebuie să țină cont de rezervele lor privind lupta anticorupție. 

În ceea ce privește Președinția Consiliului UE, Siegfried Mureșan nu e mulțumit de cum se mișcă autoritățile române, reproșând lipsa de continuitate și de expertiză în afaceri europene.

EurActiv: Discursul lui Juncker privind viitorul Europei nu prea a fost comentat în România. Toată lumea a salutat menționarea de mai multe ori a României, propunerea de a organiza un summit post-Brexit la Sibiu, premierul Tudose a spus că pentru prima dată Comisia Europeană nu ne critică și cam atât. De ce credeți că la nivel de autorități nu s-a discutat mai mult?

Siegfried Mureșan: În primul rând pentru că premierul român nu înțelege temele pe care le avem pe agenda europeană. Din păcate, în loc să se asigure că România e o voce în combaterea crizelor care afectează toate statele europene, în depășirea provocărilor cu care se confruntă Europa - fie că vorbim de agresivitatea Federației Ruse în Est, fie că vorbim de insecuritatea dinspre Orientul Mijlociu, de provocările. inclusiv migrația, dinspre Africa, securitate energetică, combaterea schimbărilor climaterice, combaterea terorismului - , în loc ca prim-ministrul să fie parte a acestei dezbateri, să ofere soluții, creează inamici imaginari la București și nu contribuie cu nimic la îmbunătățirea vieții oamenilor.

Discursul președintelui Comisiei Europene a fost foarte important pentru România nu doar în acele puncte în care face referire la România, ci și în ansamblu, propunând o serie de proiecte pentru aprofundarea integrării la nivelul Zonei Euro, spre exemplu. Dacă e să ne referim la acest aspect, autoritățile de la București, și în special Guvernul, trebuie să spună foarte clar: «vrem ca toate programele de integrare economică gândite în primul rând pentru Zona Euro să fie deschise și statelor care încă nu sunt în zona euro, dar au obligația de a adera - conform Tratatului de aderare la UE - de îndată ce îndeplinesc criteriile, așa cum e și cazul României. Înțelegem că e nevoie de aprofundarea integrării economice la nivelul Zonei Euro, datorită interdependențelor dintre economiile statelor ce au adoptat moneda unică, dar vrem ca acești pași să fie deschiși tuturor statelor non-euro».

Acesta e un prim lucru pe care Guvernul român ar trebui să îl spună.

În al doilea rând, trebuie să aibă o poziție pe negocierile care încep acum privind viitorul buget al UE. Dacă nu suntem parte a acestei dezbateri de la început ne vom lamenta degeaba la sfârșit, când vom concluziona că s-au împuținat fondurile europene pentru România.

Președintele Juncker a spus câteva lucruri esențiale, și anume: viitorul buget va trebui să corespundă nevoilor UE după 2020. Au apărut noi provocări și trebuie să alocăm resursele financiare pentru a le face față. Vrem ca UE să fie parte a soluției, să contribuie la combaterea terorismului, să fie mai multă siguranță și securitate în Europa. Prin urmare, trebuie să o echipăm cu instrumentele de care are nevoie, inclusiv cu resurse bugetare, pentru a oferi rezultate.

Șeful CE spune: «vreau un buget ambițios, robust, pentru ca Europa să poată face tot ceea ce europenii așteaptă de la ea». Din nefericire, până acum România nu a fost prezentă deloc în această dezbatere.

EurActiv: Ar putea fi afectată politica de coeziune după plecarea Marii Britanii?

Siegfried Mureșan: Nu există niciun secret că acest risc există. El există din mai motive: în primul rând, rata redusă de absorbție a fondurilor europene în unele state. Iar noi suntem codași. Suntem la jumătatea exercițiului multianual 2014-2020 și abia acum începem absorbția fondurilor europene.

Pe lângă rata redusă de absobție, mai sunt invocate prognozele inexacte ale guvernelor. Și aici iarăși trebuie să mă refer la autoritățile de la București, din păcate. Asta pentru că nu este niciun guvern ale cărui prognoze să fie mai departe de realitate decât cele ale Executivului român. Dacă ne amintim, în 2015, am estimat că vom absorbi în jur de 6,6 miliarde de euro și am absorbit doar două miliarde de euro.

În documentele inițiale privind bugetul UE după 2020, există mai multe scenarii privind acoperirea deficitului după ieșirea Marii Britanii din UE: câți bani să colectăm, ce să finanțăm, pe ce să ne axăm, există cinci scenarii și patru dintre acestea prevăd o reducere a politicii de coeziune.

De aceea, poziția mea e următoarea: vor fi negocieri grele, astfel că trebuie să fim pregătiți din timp și trebuie să ne echipăm cu argumente privind continuarea politicii de coeziune. E necesar să spunem că ea este bună nu doar pentru statele beneficiare nete de fonduri europene, ci și pentru statele contributoare nete. E și în interesul Germaniei, al Suediei sau al Olandei ca infrastructura să fie dezvoltată în România, ca puterea de cumpărare de aici să crească, competivitatea economiei noastre să fie mai mare și, implicit, mediul investițional să fie favorabil investitorilor români sau străini. O infrastructură solidă facilitează circulația rapidă a bunurilor produse în România și destinate altor piețe din UE. De asemenea, o infrastructură robustă permite bunurilor produse în alte state membre să circule mai rapid spre România.

Dezvoltarea regiunilor cel mai puțin dezvoltate nu e doar în interesul acestor regiuni, ci în interesul întregii Uniuni: asta trebuie să spunem pe durata negocierilor.

EurActiv: Ce propuneri ale președintelui Juncker vi s-au părut interesante?

Siegfried Mureșan: În primul rând, afirmațiile legate de obligativitatea statului de drept în UE, faptul că a spus că statul de drept în Uniunea Europeană nu e o opțiune, ci o obligație. E prima dată când Comisia Europeană arată că înțelege că lipsa statului de drept în fiecare țară membră poate deveni un risc existențial pentru UE în ansamblu. Și anume, dacă într-un stat membru sunt instituții slabe, justiția nu-și îndeplinește misiunea, oamenii politici sunt deasupra legii, atunci cursul european al statului respectiv poate fi periclitat, pot apărea forțe politice populiste, ultranaționaliste, xenofobe, care să pună în pericol procesul de integrare europeană, care să acționeze în contra interesului Uniunii Europene și, de aceea, acest mesaj al președintelui Comisiei Europene, care spune foarte clar că domnia legii e esențială și vom face tot ce ne stă în putere pentru a ne asigura că legea e respectată în toate statele membre, e un mesaj esențial.

EurActiv: A avut vreo țintă?

Siegfried Mureșan: A avut drept țintă toți acei oameni politici, indiferent că se află în majoritatea parlamentară de la București, în Guvernul Poloniei sau în alte state, care încearcă să-și croșeteze instituții după bunul plac, care încearcă să afecteze mersul justiției, care folosesc în continuare Parlamentul pentru a împiedica acțiunile justiției, care încearcă să afecteze echilibrul puterilor în stat, să reducă din prerogativele instituțiilor care nu sunt în propria subordine. Oriunde acești oameni acționează în propriul interes și nu în interesul cetățeanului, vor avea un opozant extrem de ferm în Executivul de la Bruxelles. Acesta e mesajul dat de președintele Juncker.

EurActiv: Și șeful CE și președintele francez, Emmanuel Macron, au vorbit de listele transnaționale. Ce înseamnă mai exact aceste liste transnaționale?

Siegfried Mureșan: Liste transnaționale înseamnă că la următoarele alegeri europarlamentare cetățenii nu vor mai alege, de exemplu, doar dintr-o listă de politicieni membri ai partidelor din România, ci vom avea pe lângă lista din România și o listă europeană, de pe care vor alege un număr limitat de europarlamentari la nivelul întregului continent. În plus, pe lângă partidele românești vor putea vota, pe un al doilea buletin de vot, și familii politice la nivel european.

Obiectivul e de a avea candidați care se prezintă în toată Europa, care fac campanie pe tot continentul, care prezintă teme comune electoratului, care pot confrunta electoratul cu puncte de vedere ale candidaților din alte state pentru a genera înțelegere pentru argumente existente în alte țări, care poate încă nu sunt în statul tău membru. Aceste liste prezintă un avantaj în privința caracterului european al dezbaterii publice, însă au o serie de dezavantaje privind implementarea, logistica, cine ar decide acele liste, legislația electorală e încă diferită de la stat la stat.

De aceea, Grupul PPE are încă rezerve privind aceste liste, dar e important de știut că președintele Jean-Claude Juncker mai are doi ani de mandat și în discursul său au fost două tipuri de propuneri. Au fost propuneri pe care, în mod evident, și le asumă ca program pentru următorii doi ani de mandat: aprofundarea Zonei Euro, neuitând - cum am spus - de statele care nu sunt încă în Zona Euro, combaterea corupției, decizii legate de viitorul buget, întărirea Spațiului Schengen, inclusiv prin aderarea României și Bulgariei.

După aceea a fost și viziunea europeană pe termen lung care a conținut o serie de inițiative despre care știa dinainte că se vor lovi de rezistența unor state membre, a unor prim-miniștri, președinți, europarlamentari, dar cred că a procedat corect menționând aceste teme, plasându-le în dezbatere publică. Acum e momentul să începem să ne gândim, să discutăm, să luăm decizii. Cu siguranță nu toate inițiativele prezentate vor fi implementate.

EurActiv: Vorbind de Schengen, ce ar putea face Bucureștiul să convingă statele veșnic reticente?

Siegfried Mureșan: Noi îndeplinim condițiile tehnice pentru aderarea la Spațiul Schengen. Comisia Europeană o spune. Pe 27 septembrie a făcut din nou o solicitare oficială către Consiliul UE, instituția care trebuie să decidă aderarea. Sunt state membre care au refuzat până acum să dea undă verde aderării României și Bulgariei. Cred că aceste state nu acționează corect, de vreme ce aderarea celor două state nu reprezintă niciun risc pentru siguranța cetățenilor acelor state. Comisia a dat asigurări recent în acest sens. Dimpotrivă, Spațiul Schengen ar fi mai sigur cu România și Bulgaria înăuntru, din moment ce fluxul de informații cu privire la riscul de securitate, persoane suspecte de terorism, de trafic de arme, trafic de droguri, ființe umane, ar include încă două state. Zona de securitate ar fi lărgită, de aici o întărire a securității.

Din acest motiv, cred că statele respective nu au dreptate, însă trebuie să înțelegem și poziția lor. Aceste state au rezerve legate de buna funcționare a unor instituții și, mai ales, în ceea ce privește caracterul ireversibil al progreselor înregistrate în justiție, în materie de stat de drept, combaterea corupției. Aceasta e poziția lor și trebuie să o combatem. Putem fi copii, să spunem «îndeplinim condițiile tehnice» și suntem supărați pe cei care nu ne acceptă și ne așezăm frumos în colț. Dar nimic nu se va rezolva. Sau putem să înțelegem cu adevărat care e motivul, să le spunem unde nu au dreptate dar să și înțelegem acolo unde au rezerve.

Ar trebui să fim atenți la orice e legat de justiție, stat de drept. Trebuie să fim atenți la orice inițiativă, fie că vine din partea unui ministru al justiției care afectează legile din acest domeniu, fie că e o tentativă a majorității parlamentare de a blocaj justiția prin refuzul de a ridica imunitatea parlamentară a unui coleg din arcul majoritar. Toate aceste comportamente aduc un mare deserviciu României și practic amână cu ani de zile aderarea noastră.

Ce poate face România: să continue lupta împotriva corupției, să-și întărească instituțiile, să asigure buna funcționare a statului de drept, să nu facă niciun pas înapoi în această direcție, după cum, din păcate, în ultima perioadă Guvernul a dat semne că ar încerca. Până la urmă ar trebui să înțeleagă că orice amânare provoacă probleme cetățenilor corecți, care caută să călătorească în Europa, întreprinzătorilor români, care au produse de succes destinate exportului pe alte piețe europene și care, prin controlul la frontiere, întâmpină un impediment suplimentar în a-și plasa produsele.

EurActiv: Ce spuneți dvs. e în contradicție cu direcția în care merge ministrul Justiției, hotărât să păstreze legile justiției în forma inițială…

Siegfried Mureșan: E evident că ceea ce susțin eu e în opoziție fundamentală cu actualul Guvern de la București, eu vreau să facem o politică de pe urma căreia să beneficieze oamenii corecți, înreprinzătorii, iar ei vor să facă o politică pentru ei înșiși. Eu vreau ca legea să fie aplicată în egală măsură pentru toți, să fie fermă, predictibilă, justiția să lucreze pentru oameni, ei vor o justiție slabă, sub control politic. E clar că diferența dintre mine și ei e ireconciliabilă.

EurActiv: Cum stăm cu pregătirile pentru Președinția Consiliului UE? Autoritățile spun că suntem în grafic, ba chiar l-am depășit…

Siegfried Mureșan: Și eu pot să fac un grafic și să fim în acel grafic. Realitatea e că nu există continuitate, realitatea e că la vârful Guvernului nu există niciun fel de expertiză cu privire la afacerile europene. Prim-ministrul României are expertiză zero cu privire la ceea ce se întâmplă în Europa, îl numește pe președintele Comisiei Europene președinte al Consiliului European, are zero înțelegere pentru temele europene mari, pe care România va trebui să le gestioneze pe durata Președinției din 2019 și nu înțelege cum poate plasa cu succes teme pe agenda europeană. Și atunci devine victima aparatului său care îi spune: «Președinția e o povară, trebuie să scăpăm de ea cât mai rapid, cu costuri cât mai mici».

Or prima președinție a Consiliului UE deținută de România e o oportunitate. E o oportunitate de a pune întreaga Românie pe harta UE și de a aduce Europa cât mai aproape de români.

Eu spun așa: organizați reuniunile ministeriale în provincie, arătați UE întreaga Românie. Guvernul a decis să organizeze toate aceste reuniuni în Palatul Parlamentului, or eu cred că România e mai mult decât Palatul Parlamentului și au procedat greșit. Până acum, prin propunerea de a organiza un summit european post-Brexit la Sibiu, președintele Jean-Claude Juncker a făcut mai mult pentru a promova România pe durata Președinției decât a făcut întregul Guvern de la București.

În al doilea rând, autoritățile trebuie să înțeleagă că pe durata Președinției noastre vor avea loc alegeri europarlamentare, cel mai probabil în mai 2019, ceea ce înseamnă că vom avea, de facto, trei luni de Președinție după care Parlamentul European își încetează activitatea, întrucât eurodeputații vor merge în campanie în statele lor. Concluzia: vom avea doar trei luni pentru a avea succes, iar pentru a lăsa ceva în urmă trebuie să fim foarte bine pregătiți.

În al treilea rând, vor fi teme de interes european pe care va trebui să le gestionăm. Pe 29 martie 2019 se vor împlini doi ani de la declanșarea procedurii de ieșire a Marii Britanii din UE și va trebuie să vedem ce se întâmplă: va ieși UK, vom continua negocierile, va ieși cu un acord, va ieși fără un acord, vor intra în vigoare acorduri tranzitorii. Pe fiecare din aceste scenarii, statul care deține Președinția are un rol esențial.

Viitorul buget al UE, dezbaterea privind viitorul Uniunii lansată de Juncker, preluată de Macron și în care Germania va juca un rol esențial, de îndată ce va avea un nou guvern, toate aceste teme europene importante vor trebui gestionate de România. În plus, va trebui să adăugăm și alte teme de interes regional, cu specific românesc pe agenda UE: vecinătatea estică, R. Moldova, Balcanii de Vest și va trebui să evităm o logică naționalistă, de genul să folosim Președinția UE pentru a ne rezolva probleme.

Dacă aceasta e gândirea cu care Guvernul Tudose abordează Președinția, atunci eu fac o prognoză: vor eșua și vom pierde pentru totdeauna credibilitatea la nivelul UE. Încetați să vă gândiți că Președinția UE e un prilej pentru ridicarea MCV, acest mecanism va fi ridicat doar când ne vom îndeplini toate angajamentele.

Președinția e o ocazie pentru noi să arătăm ce putem în UE și nu trebuie privită ca o oportunitate de a ne rezolva propriile probleme și frustări.

EurActiv: Sunteți de acord cu declarația președintelui Macron că Europa are deja mai multe viteze și ar fi cazul să o recunoaștem?

Siegfried Mureșan: Da, sunt de acord cu această declarație, în sensul în care există proiecte la care participă un număr mai mic de state decât numărul total de state membre UE: Spațiul Schengen, Zona Euro. Aceste proiecte s-au dovedit a avea succes, deoarece s-au extins de-a lungul ultimilor ani. Obiectivul final trebuie să fie acela ca toți pașii de integrare să fie deschiși tututor statelor membre și acest lucru se va întâmpla cu Zona Euro. Toate statele membre, în afară de Danemarca, au obligația de a adera, de îndată ce îndeplinesc criteriile. La fel e și cu Spațiul Schengen, au aderat o serie de state în ultimii ani, vom adera și noi, și Bulgaria, și Croația.

Europa cu mai multe viteze e de acceptat doar atunci când un grup de state membre doresc să meargă înainte într-un anumit domeniu, iar alte state membre nu doresc sau nu pot pentru moment. Cei care doresc să aprofundeze integrarea trebuie să o poată face fără a fi trași înapoi de cei care nu vor, dar nu trebuie în viitor să stabilim niciun criteriu cantitativ sau calitativ care să excludă vreun stat membru.

În ceea ce privește România, e foate clar că aderarea la Schengen va convinge oamenii că Europa ne e deschisă, că vom fi în prima viteză de integrare, de aceea această duplicitate a unor state membre de a nu accepta România în acest spațiu e periculoasă, având consecințe negative tocmai în privința încrederea românilor în viitorii pași de integrare europeană. Acceptarea României în Spațiul Schengen ar face ca românii să privească cu mult mai puțină teamă viitorul aprofundării integrării europene.

EurActiv: Jean-Claude Juncker a susținut că UE are un vânt favorabil în pânze. De atunci, au apărut însă evenimentele din Spania. Cât vor afecta ele construcția europeană?

Siegfried Mureșan: E prea devreme să vorbim despre un efect european al evenimentelor din Spania. La dezbaterea de săptămâna trecută din Parlamentul European privind negocierile dintre UK și UE, politicieni de la PPE, ALDE, din rândul ecologiștilor, social-democraților și chiar comuniștilor l-au aplaudat pe negociatorul-șef al UE privind Brexit, Michel Barnier. Am văzut mai multă unitate pe această temă în PE decât am văzut oricând în ultimii trei ani de mandat pe orice altă temă.

E clar că provocările externe sunt o oportunitate pentru noi de a ne uni, de a găsi numitorul comun. Până acum am reușit să fuctificăm astfel de oportunități, va trebui să facem la fel și în continuare. Un moment esențial va fi summitul european de la Sibiu, din 2019, care va fi punctul de pornire pentru viitorii pași ai integrării europene.