„Afară cu străinii din țară” pare a fi sloganul post-Brexit al guvernului conservator. Săptămâna trecută, mai mulți reprezentanți de seamă ai partidului de guvernamânt din Marea Britanie au scandalizat opinia publică, mediul academic și mediul de afaceri cu propuneri aproape rasiste, dar și anti-business.

Chiar înainte ca Marea Britanie să ceară oficial părăsirea Uniunii Europene, guvernul May a anunțat că vrea să creeze „liste ale rușinii” cu firmele care angajează străini în defavoarea lucrătorilor britanici, că ar fi bine ca medicii și asistentele din spitale să se întoarcă în țările de origine, iar universitățile nu ar trebui să mai accepte studenți străini.

Iar aceste declarații vin după ce, cu doar câteva săptămâni în urmă, părinților britanici li s-a cerut să specifice naționalitatea și locul nașterii copiilor în formularele de înscriere în noul an școlar.

Sentimente puternice anti-imigrație

Această creștere a sentimentelor naționaliste și, mai ales, anti-imigrație, manifestate încă din campania pentru referendumul pentru Brexit din 23 iunie, îngrijorează deja străinii care lucrează sau studiază în Marea Britanie.

„Sper să nu am probleme de anul viitor”, spune Alexandra Barbă (nu este numele adevărat), în vârstă de 29 de ani, care a făcut un master la o universitate britanică și, ulterior, a avut o slujbă temporară la aceeași instituție, pe care a părăsit-o recent.

Pentru a calma spiritele, Guvernul a revenit pe final de săptămână, susținând că toți cei 3,6 milioane de cetățeni ai UE pot rămâne în țară și după Brexit. E drept că declarațiile au venit după ce Guvernul și-a dat seama că peste 80% oricum nu pot fi făcuți să plece! Conform regulilor în vigoare, după cinci ani de ședere în Marea Britanie, europenii dobândesc drept de rezidență permanentă, ceea ce se va întâmpla pentru cinci din șase rezidenți actuali până la data estimată a Brexit în 2019. Pentru restul de 600.000, May a promis un fel de amnistie, care depinde însă de modul în care vor fi tratați cei 1,2 milioane de britanici care locuiesc în alte state UE.

Conform celor mai recente statistici, citate de The Guardian, circa 233.000 de români lucrează în Marea Britanie, dintr-un total de 2,1 milioane de angajați provenind din state UE.

Mulți dintre aceștia au și studiat la instituții de învățământ superior din Regat. „Până acum nu mi s-a semnalat niciun fel de problemă”, spune Ruxandra Dascălu, coordonator adjunct al filialei din Marea Britanie a Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS), întrebată fiind dacă aplicanți din România au spus că ar fi fost dezavantajați în procesul de admisie la cursurile unor universități din Regatul Unit. „Rămâne de văzut ce se va întâmpla la anul”. În Marea Britanie, candidații aplică la facultate încă din toamna anului precedent, procesul începând în octombrie-noiembrie.

Peste 10.000 de studenți români sunt înscriși la universitățile din UK, cei mai mulți la Londra, dar și în alte centre universitare ca Manchester sau Birmingham. „Majoritatea, probabil peste 80%, rămân după studii să lucreze în Marea Britanie, 10-15% se întorc în România din diverse considerente, iar restul pleacă în alte țări, fie să lucreze fie pentru alte studii”, spune Ruxandra Dascălu.

La fel ca în campania pre-referendum, politicienii sunt acum acuzați că, în cel mai bun caz, sunt dezinformați, dacă nu chiar mint cu nerușinare când lansează acuze referitoare la străinii care iau slujbele pe care britanicii le-ar putea face cu ușurință sau studenții care cresc numărul de migranți.

Dar iată principalele teme lansate de conservatori la conferința partidului de săptămâna trecută și cum au fost ele primite, în special de cei direct afectați:

„Liste ale rușinii” în business

Companiile britanice vor fi forțate să dezvăluie câți angajați străini au, conform unui plan prezentat de secretarul de stat pentru afaceri interne Amber Rudd.

Potrivit acesteia, propunerile au ca scop forțarea companiilor să angajeze mai mulți localnici și să „împiedice migranții să ocupe pozițiile pe care le pot ocupa lucrători britanici”.

Mediul de afaceri a reacționat vehement la ceea ce criticii au perceput drept o inițiativă xenofobă și dăunătoare, mai ales pentru că firmele britanice au purces, în general, la angajarea cetățenilor străini pentru a umple goluri pe care localnicii nu le puteau acoperi, scrie The Guardian.

Companiile nu ar trebui să se rușineze că au o forță de muncă cosmopolită, a apreciat Adam Marshall, directorul general al Camerei de Comerț Britanice. „Cele mai multe companii fac tot ce le stă în putință pentru a-și specializa angajații, colaborează cu școli și universități locale și încearcă să angajeze din țară înainte de a căuta în alte state - ceea ce este deseori mai costisitor și birocratic”.

„Afacerile nu ar trebui să fie penalizate sau anchetate pentru recrutarea unor străini când au nevoie de anumite specializări”.

În același timp, asociația producătorilor EEF a avertizat că angajații străini nu trebuie priviți doar statistic. „Ideea ca firmele să raporteze numărul angajaților care nu sunt cetățeni ai Marii Britanii va fi o anatemă asupra tuturor angajatorilor responsabili. Ironic, chiar când guvernul spune că vrea să ofere tuturor oportunități și să promoveze incluziunea, apare o astfel de propunere care va dezbina și afecta forța de muncă diversă și multiculturală a Marii Britanii”, a spus Tim Thomas, director pentru politici de resurse umane al EEF.

Propunerile lui Rudd, care de altfel au atras critici chiar din rândul Partidului Conservator, se bazează pe convingerea secretarului de stat că, prin angajarea străinilor, unele companii scapă de pregătirea angajaților britanici și că națiunea ar trebui să analizeze serios ce calități și specializări sunt necesare în Marea Britanie.

Forțată să-și apere propunerile după valul de critici, Rudd a spus la BBC că nu este vorba de rasism, ci că ideea ca firmele să publice numărul angajaților străini face parte dintr-un plan mai larg de revizuire a practicilor din domeniul imigrației și forței de muncă.

Mai mult, Rudd a dat exemplul unei fabrici de canapele care recrutează „exclusiv” din România și Polonia, fără a fi încercat să pregătească personal în comunitatea locală.

Patronul fabricii Collins and Hayes din Hastings s-a declarat însă „foarte dezamăgit” de afirmațiile secretarului de stat, menționând că trei sferturi din angajații săi sunt britanici. Deținătoarea portofoliului de afaceri interne a vizitat fabrica, amplasată în circmscripția din care a fost aleasă în Parlament, în august 2015, iar Matt O’Flynn, administratorul companiei, a spus că i-a menționat lui Amber Rudd că are nevoie de mai mulți angajați specializați și că intenționează „să colaboreze cu comunitatea locală”.

În fața valului de critici, guvernul a dat înapoi, într-o manieră des folosită și pe malurile dâmbovițene: premierul Theresa May a spus că intențiile guvernului au fost înțelese greșit. 

Întrebată de opoziție la Ora premierului de săptămâna aceasta din Parlament, May a susținut că, în realitate, datele privind numărul străinilor angajați de companii vor fi disponibile doar pentru guvern, iar demersul este inspirat de practica din alte țări, printre care SUA, care colectează astfel de date în beneficiul angajaților și al economiei. 

Căpșunarii britanici

Chestiunea forței de muncă străine a fost atinsă în discuțiile de la conferința conservatorilor de mai mulți membri ai cabinetului. Secretarul de stat pentru Mediu, Andrea Leadsom, a spus că tinerii britanici ar trebui încurajați să aleagă slujbe agricole, începând de la culesul fructelor, care în prezent este realizat mai mult de migranți din alte state UE, relatează The Independent.

Reprezentantul unei asociații de agribusiness a menționat că muncitorii din UE și nu numai au un rol esențial în economia rurală și că a cerut guvernului, imediat după referendumul din 23 iunie, să se asigure că fermierii vor avea acces, și după ieșirea din UE, la o forță de muncă pregătită și flexibilă.

„Numai în agricultură, peste 30.000 de angajați permanenți și aproximativ 67.000 de lucrători temporari străini ajută la umplerea rafturilor magazinelor și tarabelor din piețe cu legume și fructe britanice”, spune Ross Murray, președintele Country Land & Business Association.

Medicina - „prin noi înșine”

Un alt secretar de stat, cel pentru sănătate, Jeremy Hunt, promite că în mai puțin de zece ani școlile medicale din Marea Britanie vor „produce” suficienți doctori pentru sistemul medical din Regat. Ministrul pregătește un pachet de măsuri destinat reducerii dependenței NHS (National Health Service) de medici din afară.

Unul din patru doctori care profesează în Marea Britanie a făcut studii în străinătate. Hunt a spus că medicii străini profesează „fantastic” și că dorește ca doctorii din țări UE să rămână în Marea Britanie și după Brexit, dar „este oare corect să importăm doctori din țări mai sărace care au nevoie de ei, în timp ce îndepărtăm tineri localnici străluciți care vor să studieze medicina?”.

Planurile guvernului May includ suplimentarea locurilor la universitățile medicale cu 1.500 de locuri anual, iar NHS ar trebui să nu mai depindă de specialiști străini prin 2025.

Potrivit Consiliului Medicilor, peste 30.000 de doctori provin din state UE sau ai Zonei Economice Europene (care include și Norvegia, Islanda și Liechtenstein), în timp ce mai mult de 71.000 au făcut pregătire medicală în afara Marii Britanii.

Totuși, britanicii de confruntă de ani de zile cu un deficit de personal medical. În timp ce Marea Britanie atrage medici și asistente din Europa de Est, România fiind de ani buni o bună sursă de cadre pentru spitalele din Regatul Unit, doctori tineri pregătiți de universitățile britanice pleacă în Australia sau în alte zone, atrași de salariile mai mari și condițiile de muncă mai lejere.

Circa 3.000 de doctori cu studiile făcute în România lucrează în Marea Britanie, potrivit organizației medicilor, România fiind în top zece al țărilor care au specializat personalul care lucrează acum în Marea Britanie, unde mai bine de o treime dintre medici nu au studiat la universități locale.

Nici studenții străini nu mai sunt doriți

Planurile guvernului includ și limitarea posibilităților universităților de a accepta studenți străini, dar nu numai la cursurile cu profil medical.

Pentru ca locurile în plus adăugate la facultățile de medicină să nu fie alocate predominant străinilor, Departamentul Sănătății, care subvenționează studenții la medicină prin plata stagiilor clinice în spitale, va forța studenții străini să-și plătească singuri stagiile, scrie The Guardian. Ca urmare, costul studiilor pentru străini va crește, dar surse din cadrul departamentului au spus că acestea sunt oricum mai mici decât la alte școli medicale de prestigiu.

Dar nu doar studenții la medicină au fost luați la ochi. Amber Rudd a anunțat restricții pentru toți studenții străini, inclusiv un nou sistem de vize pentru studii, care să fie legat de calitatea cursurilor și a universității.

Propunerile lui Rudd au fost apreciate drept „spectaculos de dezinformate” și chiar „un act de nebunie” de către Paul Blomfield, membru al partidului laburist, co-președinte al unui grup al Parlamentului pentru studenții străini. Blomfield a precizat că studenții din alte țări contribuie cu 8 miliarde de lire anual la economia britanică, iar educația este una dintre principalele industrii de export. „Singurii care vor aplauda anunțul sunt competitorii noștri”, a spus deputatul britanic.

Cifrele imigrației 

• În total, circa 630.000 de oameni s-au mutat în Marea Britanie în 2015, o creștere ușoară față de anul precedent.
• Imigrația netă în relația cu Uniunea Europeană este estimată la 184.000 de cetățeni în 2015, față de 174.000 în 2014. Acest avans a fost cauzat în principal de o creștere a imigrației dinspre România și Bulgaria, în condițiile în care cetățenii acestor țări au primit dreptul de a lucra fără restricții în Rgeatul Unit abia începând cu 1 ianuarie 2014, la 7 ani de la intrarea lor în UE.
• Numărul migranților din state din afara UE a fost relativ stabil, la 188.000 de persoane anul trecut.
• Din totalul imigranților, 308.000 de persoane au venit în căutarea unui loc de muncă, cu 30.000 mai mult decât în 2014 și cea mai mare valoare înregistrată vreodată. Aproape 60% dintre aceștia aveau un job aranjat deja.