Cu copiii la protest sau fără?
Specialiștii în drepturilor copilului pledează pentru libertatea de exprimare responsabilă (corelată cu vârsta și maturitatea copilului). Profesor SUA: Participarea la viața cetății e utilă, părinții îl vor însoți pe copil în procesul de înțelegere.
Recomandările Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului al Națiuniunilor Unite stipulează dreptul clar al copiilor la liberă exprimare, însă recomandă să existe limitări cu privire la corelarea înțelegerii de către copil a evenimentelor la care participă, precum și de condiții care să-i asigure siguranța. De asemenea, copiii nu trebuie să fie forțați să participe la evenimente.
- Înaltul Comisariat ONU pentru drepturile omului:
Potrivit legilor internaționale ale drepturilor omului, persoanele sub 18 ani au dreptul să participe în activități politice, inclusiv la mitinguri, demonstrații, adunări și campanii.
Convenția cu privire la Drepturile Copilului le garantează libertatea de exprimare (art. 13) și dreptul la liberă asociere și adunare (art. 15).
Aceste drepturi sunt consolidate de articolul 12, care prevede că un copil care este capabil să își formeze propriile puncte de vedere, pe care are dreptul să le exprime în orice situații care îl pot afecta.
Natura participării (fie cu sau fără consensul sau supravegherea parentală) va depinde de vârsta copilului și de maturitatea acestuia. În monitorizarea implicării copiilor în activitățile politice, gardienii drepturilor omului trebuie să evalueze în ce măsură autoritățile și organizatorii reuniunilor politice, adunărilor sau demonstrațiilor asigură participarea strict voluntară, siguranța și protecția copiilor prezenți sau aflați în apropierea acestor evenimente. Câteva aspecte trebuie luate în considerare:
- Câți copii participă la evenimentele politice și care este vârsta medie?
- Aduc copiii cu ei cu bastoane, pietre sau alte obiecte care pot fi folosite drept arme? -Există indicii că respectivii copii nu participă voluntar?- Se află copiii în situații de risc (eg. în prima linie a unor proteste/demonstrații) și care este rolul lor?
- Ce acțiuni sau măsuri sunt luate de forțele de ordine pentru a-i proteja pe copiii care participă în evenimentele politice?
Să forțezi copilul să participe la demonstrații încalcă Convenția ONU cu privire la Drepturile și Copilului - United Nation Conventions on the Rights and Welfare of Children - art 36 al UNCRC - și se poate considera formă de exploatare.
În România
Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (republicată în 2014), art 27 (4): "Copiii nu pot fi folositi sau expuși de către părinti, reprezentanți legali, alte persoane responsabile de creșterea și îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituții publice sau private, în scopul de a obtine avantaje personale/instituționale sau de a influența deciziile autorităților publice."
În legislația drepturilor omului, protestul nu este asociat însă intenței de a influența deciziile autorităților publice, acesta este asimilat libertății de exprimare și dreptului la asociere și libera exprimare a opiniilor. La protest apelează persoanele atunci când modalitățile formale de a participa la viața cetății nu mai sunt de ajuns, din punctul lor de vedere.
Cu privire la copii este foarte important să nu existe un element de forțare a acestora și este recomandat ca acțiunile să fie corelate cu vârsta și capacitatea de înțelegere. Este, de exemplu, recomandat ca cei mici să nu poarte pancarte sau să scandeze lozinci pe care nu le înțeleg.
Cu privire la aceste aspecte, un profesor american susține că procesul de înțelegere nu survine la un moment anume, ci este facilitat de părinți/adulți prin modele și prin sprijinul dat copilului pentru înțelegerea anumitor valori care sunt importante pentru el.
Un punct de vedere american
Jennifer Harvey, profesor asociat Drake University (Huffington Post): "Mi-am luat copiii la protest"
Jennifer Harvey, Associate Professor of Religion, Drake University, a abordat acest subiect pe blogul Huffington Post (captură ecran, în imagine), după ce și-a pus această întrebare ei înseși: să își ia sau nu copii la protest? Jennifer Harvey și-a dat seama că aceasta este o dilemă dificilă pentru mulți părinți. "Children don’t belong at protests.”
De cele mai multe ori, oamenii sunt tentați să spună că locul copiilor nu e la proteste.
Ea enumeră mai multe argumente potrivit cărora părinții cred că ar trebui să-și lase copiii acasă, dintre care cel mai important este: indiferent care este subiectul protestului, copiii nu sunt cu adevărat informați asupra perspectivelor. Nici punctele de vedere nu sunt tocmai ale lor.
Într-un fel, acest argument ține. Un copil la protest este posibil să fie folosit, într-un anume sens. El nu înțelege cu adevărat ce se întâmplă.
Din această perspectivă, el este ca o păpușă manevrat[ de adulții actori.
Această dilemă a fost ilustrată foarte bine de imaginea unui copil purtând următoarea pancartă: "Prea mic să am o opinie.”
"Dar trebuia să fiu aici”, a spus mama.
Știu că și ea, ca și mine, s-a gândit mult dacă să își ia sau nu copiii la protest - notează Jennifer Harvey, pe blogul Huffington Post.
Pentru început, întrebarea dacă o persoană are "propia opinie” este destul de neclară. Nu sunt convinsă că studenții mei de 19 ani au propriile lor păreri, mai spune autoarea. Dar nu le-am spus niciodată să nu meargă să voteze.
Nu o articulează în definiții, desigur, cum o fac adulții. Dar de multe ori ei sunt sau nu de acord cu mine în privința anumitor situații - cât sunt de drepte sau nu.De fapt, propriii mei copii au o opinie despre justiție.
Întrebați-i dacă ei cred că oamenii trebuie să fie tratați egal și cu dreptate. Ei îți vor răspunde, fără îndoială: da.
Întreabați-i dacă știu situații când cineva nu a fost tratat drept. Își vor spune: da.
Ei au o perspectivă puternic informată asupra acestor lucruri. Dreptate și tratamentul egal sunt lucruri extrem de importante în viața lor.
OK - veți spune. Dar să crezi în dreptate și tratament egal și să participi la un protest împotriva violenței poliției, de exemplu, sunt lucruri diferite.
Sigur. Asta e adevărat.
"Astfel, înseamnă că tu impui răspunsurile tale de adult supra copiilor care nu le pot articula pe ale lor”.
Păstrează-ți ideea.
Fiica mea de șase ani nu știe nici cum să se descurce când copiii de la școală o evită la joacă. Ea nu e sigură ce trebuie să facă atunci când are un conflict cu un prieten sau când trebuie să ia o decizie despre care are sentimente amestecate.
Exact aici începe rolul meu, ca părinte. Să o ajut cu ceea ce are de făcut în viață, cu un răspuns despre propriile experiențe sau valori este una dintre cele mai mari responsabilități de a fi părinte.
Aceasta înseamnă mai multe lucruri: să discuți cu copilul opțiunile, să faci brainstorming asupra posibilităților, riscurilor, să îl inviți să găsească răpsunsuri care să i se pară corecte.
Adesea, toate acestea se reduc la model. Văzând modele în adulți copilul găsește răspunsuri la provocările, conflictele, suferința, deciziile dificile și nesiguranța care apar în viața sa.
Să fii un model și să îi impui copilului ce să facă sunt însă două lucruri diferite.
Să hrănești copiii cu informații despre cum să fie ei înșiși informați nu înseamnă să aștepți să identifici momentul potrivit, vârsta când ei sunt capabili să înțeleagă perfect ceea ce ai de transmis. Este important procesul în sine, pe tot parcursul dezvoltării copilului.E la fel cu protestele. Părinții le devin copiilor model pentru ceea ce ar trebui să facă cetățenii și despre ceea ce trebuie să faci atunci când modalitățile formale de a participa la viața cetății nu mai sunt de ajuns.
Astfel, am decis să iau copiii cu mine la proteste.De aceea nu există o vârstă a consensului, când un copil decide că este gata să știe despre viața cetății. Părinții, adulții din viața copilului îl învață astăzi despre ce opțiuni are, astfel încât să își facă singur opțiunile în viitor.
Desigur, există și alte aspecte care trebuie dicutate. De exemplu, recomand o atitudine rezervată: nu îmi voi încuraja copiii să scandeze lozinci sau să poarte pancarte pe care nu le înțeleg.
foto: Cruciada copiilor, 1963, Birmingham (The New Yorker)
Background
Sute de mii de oameni au participat la cele mai ample mișcări de stradă de după 1989, protestând împotriva unor modificări luate pe ascuns, noaptea, care ar fi afectat ireversibil sistemul de justiție. La aceste manifestații părinții și-au adus și copiii, în special în timpul zilei, dar nu numai.
Sâmbătă, 4 februarie, a fost organizat în timpul zilei un Marș al copiilor, Educație pentru democrație. Copiii (unii de vârstă foarte mică) au desenat și au scris pancarte. Inclusiv copilași în cărucioare au fost aduși de părinți, pentru a transmite mesajul: ”Vrem o țară pentru copiii noștri, nu pentru penalii voștri”.
Într-un discurs în planul Parlamentului, președintele Klaus Werner Iohannis i-a felicitat pe părinții care și-au dus copii la proteste, pentru o lecție vie de democrație, amintind de rolul educației într-o societate. Discursul a fost ținut pe 7 februarie 2017, iar parlamentarii PSD au părăsit sala.
Martin Luther King Jr. și ideea de a folosi copiii într-o mișcare de protest (1963)
Charles Avery și-a părăsit liceul din Jefferson County, Alabama, pentru a fi în fruntea a 800 dintre elevii săi pentru un marș de 10 mile în Birmingham. Au fost opriți de șerif, arestați și închiși.
În 1963, Birmingham era cunoscut drept unul dintre cele mai rasiste orașe din Sud.
Martin Luther King Jr. l-a descris drept simbolului rezistenței hard-core la integrare.
Unul dintre sfătutuirorii lui King, rev. James Bevel, a venit cu ideea unui protest cu copii. În mai 1963 au lansat Cruciada Copiilor, un marș în Birmingham. Între 2 și 7 mai, aproape de 3.000 de copii și tineri negri au participat la marșul din oraș.
Cuvintele inspirante ale lui King l-au făcut pe Raymond Goolsby (16 ani) să participe la marș.
"Rev. Martin Luther King stătea lângă mine,” își amintește Goolsby, 66 de ani, la data consemnării acestor rânduri. "Când și-a terminate discursul motivațional, eram pregătit.”
Un punct de vedere asupra dreptului copiilor de a protesta. Responsabilitatea adulților e importantă
Întrebată dacă asupra participării copiilor la mitinguri și demonstrații, Comisia pentru drepturile omului din Filipine a eaborat următoarele răspunsuri în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile copilului.
Potrivit acesteia, orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani este considerată copil. Convenția cu privire la drepturile copilului prevede, printre altele, că Statele părți vor garanta copilului, care este capabil să își formeze opinii, dreptul de a-și exprima aceste puncte de vedere în mod liber în toate aspectele care afectează copilul, punctelor de vedere ale copilului li se acordă importanța cuvenită, în conformitate cu vârsta și maturitatea copilului (articolul 12 [1]).
Articolul 13 din convenția menționată prevede:"1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept include libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, fie oral, în scris sau în format tipărit sub formă de artă, sau prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.
2. Exercitarea acestui drept poate face obiectul unor anumite restricții, dar acestea trebuie să fie numai cele prevăzute de lege și sunt necesare:
A. pentru respectarea drepturilor sau reputației altora; sau
b. pentru protejarea securității naționale sau a ordinii publice, a sănătății publice sau a moralei.
Articolul 14 alineatul (2), prevede, de asemenea:
"Statele părți vor respecta drepturile și obligațiile părinților și, după caz, ale tutorilor legali, pentru a oferi o direcție copilului în exercitarea dreptului său într-o manieră care să corespundă capacităților în continuă dezvoltare ale copilului."Copiii au, de asemenea, dreptul la libertatea de asociere și la libertatea de întrunire pașnică. Nu există restricții care pot fi introduse pe exercitarea acestor altele decât cele impuse în conformitate cu legea și care drepturile sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale sau a siguranței publice, a ordinii publice, protecția sănătății publice sau bunelor moravuri ori a drepturilor și libertăților altora. (Articolul 15, Convenția privind Drepturile Copilului)
Având în vedere cele menționate anterior, persoanelor li se permite să participe la mitinguri și demonstrații, atâta timp cât acestea sunt legale și pașnice.
Cu toate acestea, părinții, tutorii și autorităților școlare sunt îndemnați prin prezenta să ia în considerare vârsta și maturitatea și gradul de discernământ al copilului înainte ca aceștia să îi încurajeze pe copii să participe la mitinguri și demonstrație sau să îi descurajeze să adere la acestea. De exemplu, trebuie protejați copii de vârstă fragedă în a fi expuși la pericole inutile, împotriva cărora nu ar fi capabili să se protejeze ei înșiși.
Comisia pentru drepturile omului, un organ constituțional independent, este imparțial, neutru și non-partizan în chestiuni politice. Comisia este preocupată numai de aspecte cu privire la protecția drepturilor omului, indiferent de persoane sau instituții și grupuri care încalcă drepturile menționate anterior.
de Luminita Petrescu 15 Feb 2017 11:40