"Am avut experiența de a fi părintele unui elev de la Colegiul Vianu [gimnaziu – nota red.], însă numai pentru un an, după aceea am decis să mut copilul la altă școală". Lavinia Andrei are, ca mămică, propria poveste.

A înțeles să rezolve un act perceput ca umilitor prin mutarea copilului la altă școală. Se întâmpla acum mulți ani. Mărturia Laviniei pune în evidență preocuparea indubitabilă a școlii în direcția performanței, însă mai puțină grijă la fenomene care îi pot afecta emoțional și marca pe unii elevi.

  • Detalii statistice despre bullying (sursa UNICEF) - cu o introducere alegorică - aici  

"Aș dori să precizez de la bun început că nu îl cunosc pe profesorul de matematică implicat în scandal și nici nu doresc să analizez evenimentul în sine, însă în acest liceu este un climat propice pentru astfel de evenimente. Există o cultura organizațională îndreptată numai pe competiție și un cult al olimpicilor la matematică și informatică.

După admiterea în clasa a V-a  (la vreme aceea cred că era singurul sau printre foarte puținele școli la care se dădea admitere pentru clasa a V-a) am constatat că singura materie ce prezenta importanță pentru școală era matematica.

Nu conta în niciun fel dacă elevul avea înclinație mai mare spre altceva sau dacă avea vreun talent deosebit, atât timp cât nu era olimpic la matematică era un nimeni.

Așa am descoperit că în clasa copilului meu era un nucleu format din cinci până la opt copii care fuseseră pregatiți încă din clasele primare de profesori din Vianu și doar ei erau "speranța și lumina” clasei. Ei erau dați exemplu permanent, ei mergeau în tabere. Erau ei și restul lumii.

La orele de matematica nu se urmărea curricula națională, ci erau efectuate  exerciții și probleme de dificultate sporită, de tip olimpiadă.

Cum eu am avut o înclinatie pentru matematică și am cochetat într-o vreme cu ideea de a fi profesor de matematică, mi-am zis ca nu va fi o problema și ca pot sa ajut singură copilul. Așa că nu l-am dat la meditații, cum fac majoritatea părinților, ci am început să lucrez cu el.Am constatat astfel că în orele de curs se făceau numai probleme cu grad mare de dificultate și că temele erau și ele tot pregătiri pentru olimpiade, fără să se treacă prin noțiunile de bază pentru niște copii de clasa a V-a.

Când am ridicat problema la o ședintă cu părinții, precizand că îmi doresc ca la școală sa se respecte mai întâi curricula și apoi să se treaca la problemele de olimpiada, grupul părinților  de potențiali olimpici s-a revoltat și mi-au spus că, dacă nu îmi convine, sa îmi mut copilul la altă școală pentru că Vianu este o școală de elită și scoate mulți olimpici, iar copilul meu înseamnă că nu este pentru acest liceu.

Din păcate, ceilalți părinți care erau în aceeași situație cu mine nu au deschis gura pentru a nu fi catalogați și copiii lor incompetenți.

 - De ce ați mutat acum ani buni copilul din gimnaziul unui colegiu de elită, Tudor Vianu, care azi e în centrul unui scandal cu privire la umilirea unui elev?

Am decis sa mut copilul la sfârsitul clasei a V-a când mi-am dat seama că în acel an copilul meu devenise timorat și începuse să urască matematica. Deși era foarte bun la limba română și la limbi străine, nimeni nu îi insuflase încredere și nimeni nu îl ajutase să își descopere pasiunile.

Când am fost la liceu să scot dosarul pentru a-l muta la altă școală, am avut plăcerea să vorbesc cu profesoara lui de română, dar care mi-a facut impresia că era la fel de timorată cum era și copilul meu. Această doamnă mi-a spus, încet, într-un colț de hol, ca o confesiune, că îi pare rău dupa copil, că era tare bun la orele ei, dar că pentru liceul Vianu nu contează decât olimpicii la matematică. Și mi-a mai spus că pentru lucrul acesta ea a preferat sa își ducă propriul copil în altă școală.

În schimb, directoarea liceului de la acea vreme s-a arătat foarte fericita că eliberam un loc în clasă. Nu m-a întrebat dacă am vrun motiv pentru care mut copilul, ci mi-a spus că e foarte bine că il mut, pentru că nu ar fi făcut față și ea are o reputație de păstrat.

M-am simtit umilită și neputincioasă, pentru că atunci când ai copilul în școala nu ai curajul să iei măsuri, stii că lucrul acesta se repercutează asupra copilului mai devreme sau mai târziu.

Așa că am mutat copilul la liceul Iorga, unde toate materiile erau la fel de importante și unde a fost apreciat și el pentru rezultatele la olimpiada de engleză. Însă a fost un an de terapie psihologică în care îi repetam că este inteligent și că poate face performanță în alte domenii, chiar dacă nu ii place matematica.

Ce s-a întâmplat la Vianu (în cazul de față - nota red.) este doar un exemplu din multiplele disfunctionalități ale sistemului  mult prea-reformat de învățământ. Și aș numi aici, fără sa fiu un specialist în ale învățământului doar câteva observate de mine – lipsa de concentrare pe elev ca beneficiar al sistemului de învățământ, sistemul de promovare pentru profesori – primesc puncte suplimentare daca au un olimpic, dar nu sunt trași la raspundere dacă o clasa întreagă pică bacalaureatul, spre exexmplu, clasificarea școlilor pe criterii, nu pe precepte etc.

Există modele europene de succes în străinătate în care copiii sunt îndrumati să își exploateze la maxim abilitățile și sunt învățați să lucreze în echipă, să performeze pe termen mediu și lung și nu doar să deprindă spiritul competițional.

Mi-aș dori să vad un astfel de sistem aplicat și în România, în care elevii să capete și deprinderi pentru viața și scoală, sa le descopere și să le puna în valoare calitățile.

Poate că cel mai slab copil dintr-o clasă la matematică ar putea fi un geniu al istoriei sau al artelor. Și mă intreb cum s-ar uita un profesor de matematică în ochii acelui copil peste ani, daca el l-a umilit la ore când era elev."

O dezbatere deschisă despre cum se ajunge la performanță de top și ce se întâmplă cu cei care de la baza piramidei dintr-o clasă de top se impune, la fel, o discuție deschisă despre bullying. Puțini conștientiează urmările acestui tip de dominație.

Spot video Consiliul Elevilor