În 2010, cu ocazia unei vizite în Slovacia, Petrit Selimi nu putea avea o întîlnire cu oficiali guvernamentali nici măcar într-un restaurant, de parcă proveniența din Kosovo echivala cu o boală contagioasă. Mărturisirea ministrului adjunct de externe a provocat reacții de uimire în delegația română ce vizita Priștina. Dar momentul acela l-a determinat pe Selimi să schimbe strategia demersurilor diplomatice ale țării sale.

„În sondajele de opinie din Kosovo, recunoașterea statală nu intră în top 10 preocupări, iar integrarea în UE nu ajunge în top 5 griji ale cetățenilor noștri”, spune ministrul. De ce? Cum adică? Simplu. Poveștile despre chestiuni de drept internațional și orientare strategică trebuie vîndute la oameni. Ele nu sunt înghițite pe nerăsuflate, așa cum era în Europa de Est, în anii ’90. 

„Avem șomaj de 30,5%, iar în rîndul tinerilor ajunge la 60%. Situația se compensează întrucîtva prin remitențele din străinătate. Fiecare al patrulea kosovar trăiește în străinătate. Ca să înțelegeți: primul hattrick înscris de echipa Elveției la Campionatul Mondial din Brazilia a fost opera unui kosovar. Limba albaneză e a treia cea mai vorbită în Elveția. Iar numărul total al consulatelor din Germania și Elveția este de șapte. Remitențele din diaspora însumează un miliard de euro pentru o populație de 1,8 milioane”, expune Petrit Selimi.

Cu alte cuvinte, grijile oamenilor sunt unele mult mai pămîntene. La așa cifre ale șomajului, la lipsa de perspective pentru tinerii acestei țări - peste 60% din populația Kosovo are sub 35 de ani - misiunea unui guvern, chiar și cea a ministerului de externe, este cea de a-și sluji proprii cetățeni. Selimi descrie cum „în ianuarie, am avut un val uriaș de oameni care au părăsit țara. A fost complet neașteptat. 40.000 de oameni au plecat către Germania într-un amestec de criminalitate organizată și zvonistică despre cum nemții au nevoie de lucrători din cauza scăderii demografice. Au plecat 1.500 de oameni în fiecare zi în ianuarie, la momentul la care vorbim am ajuns la doar 10. Scăderea spectaculoasă e dată de demantelarea acestor rețele de traficanți”.

„Nimic nu a crescut în istoria umanității mai rapid ca Facebook”

Așa că, pentru diplomația kosovară, dincolo de eforturile tradiționale de recunoaștere statală, alte metode, mai neortodoxe, au ajuns să compună o mare parte a activității ministerului. Cum ar fi, de exemplu, eforturile de intrare în concursul Eurovision. „Pentru tinerii noștri nu e important să le spunem că am semnat Acordul de Stabilizare și Asociere, pentru ei e un termen lipsit de orice semnificație. Dar dacă le spunem că avem un concurent la Eurovision și că pot vota pentru un cîntec din competiția europeană, atunci au un motiv de mîndrie”, spune Selimi cu o doză de mîndrie în voce.

Diplomația digitală, schimburile culturale și de societate civilă între Kosovo și, mai ales, statele care nu îl recunosc, s-au intensificat în ultima vreme considerabil. Drept urmare, Kosovo a fost acceptat în Comitetul Olimpic Internațional. Pentru prima dată în scurta sa istorie statală, Kosovo va avea echipă națională la Jocurile Olimpice de la Rio. Țara a primit statut de membru și în Federația Internațională de Baschet. Cu o săptămînă înainte de întîlnirea cu delegația română, echipa din Priștina disputase un meci cu Universitatea Craiova. Selimi și-a cerut scuze că au cîștigat. „Încercăm, de regulă, să nu batem echipe din state care nu ne recunosc independența”, a spus ministrul rîzînd.

Și apoi vine Facebook. Unii întreabă, spune Selimi, „Care e treaba cu Facebook? Voi nu sunteți un stat, de ce v-ar recunoaște Facebook? Nimic nu a crescut mai rapid în istoria umanității decît Facebook - nu imperiul roman, nu creștinismul, nu islamul, nu Ginghis Khan. Nici măcar interentul în sine nu a crescut la fel de rapid precum Facebook. Deci: nu ești pe Facebook, nu exiști”. Campania a dat roade. În decembrie 2013, Kosovo a obținut recunoaștere statală. Pe Facebook.

Și nu e doar o chestiune de mîndrie. Nerecunoașterea în mediul online produce efecte concrete pentru oameni. Gîndiți-vă că vreți să cumpărați o carte pe Amazon sau, oricît de ciudat ar suna în România, să cumpărați muzică de pe iTunes Store. Unele site-uri nu recunosc adresele IP, altele nu acceptă cărțile de credit din Kosovo. Multe avantaje și comodități ale vremurilor în care trăim nu sunt accesibile unei populații dintr-un stat nerecunoscut.

Din această nevoie s-a născut digitalkosovo.org. „Să zicem că cineva observă că secțiunea de hărți a Washington Post nu recunoaște Kosovo”, explică Selimi. „Atunci, acel cineva poate descărca un formular predefinit, completa cu cele necesare și trimite direct la persoana responsabilă un apel de recunoaștere. Dacă vine un formular de la un cetățean, poate un ministru îl va ignora și arunca la gunoi. Dar dacă 1000 de oameni scriu hotelului Hilton, de pildă, spunîndu-i că ‘țara noastră nu apare în lista dvs’, atunci e altceva. Pe Amazon, am avut 5000 de oameni care au scris și compania a răspuns luna trecută cu anunțul că adaugă Kosovo în lista sa de țări. Noi nu suntem adăugați automat în astfel de liste precum e cazul statelor care aderă la UE, de exemplu. Toate acestea sunt importante pentru oamenii din Kosovo și de aceea ele fac parte din strategia noastră oficială de diplomație publică”.

„Eu nu pot vinde Europa dacă tinerii nu o văd”

În acest moment, spune Petrit Selimi, „recunoașterea la nivel de state nu este prioritară acum. Uitați-vă că, multe state ONU, deci recunoscute la nivel mondial, sunt state eșuate unde nu există guvern, sunt în mijlocul unor războaie civile. Mult mai important pentru noi e să avem o democrație stabilă și funcțională, să ne respectăm propria Constituție, care este, nota bene, cea mai progresivă din UE pentru că este cea mai nouă și beneficiază de experiența tuturor statelor europene. Suntem singura țară din Balcani care a legalizat căsătoria între persoane de același sex și nu uitați că trăim într-o țară care are în proporție de 90% populație musulmană”.

Selimi adaugă: „Înțelegem că Spania are îngrijorări legate de Catalunia și Țara Bascilor. Înțelegem că Ciprul are probleme de decenii legate de partea sa de nord. Aici noi avem aceeași politică externă cu UE și nu am recunoscut Ciprul de Nord. Înțelegem că România are unele îngrijorări interne și chiar regionale. Înțelegem că Grecia are îngrijorări legate de Macedonia. Argentina are probleme cu Insulele Falklands. Tailanda ne-a recunoscut recent, deși are și ea unele probleme. Marea Britanie ne-a recunoscut, deși Scoția vroia să fie independentă. Așa că sperăm ca trecerea timpului și contribuția Kosovo la stabilizarea regiunii să demonstreze că nu reprezentăm niciun pericol.

Kosovo a reprezentat încheierea capitolului Balcanilor. De la proclamarea independenței noastre, toate statele din regiune sunt democratice și în dialog multilateral. Serbia nu ne recunoaște ca stat, dar, în urmă cu două săptămâni, Belgradul ne-a recunoscut tribunalele ca unică instanță de justiție pe teritoriul nostru. Croația e membru UE, Slovenia la fel. Serbia, Albania și Macedonia au statut de candidat. Apoi avem Bosnia care a semnat Acordul de Stabilizare și Asociere. Și Kosovo care speră să semneze Acordul în vară”.

Într-un fel, Kosovo, ca ultim stat care așteaptă să semneze Acordul, e norocos. Semnarea are loc, pentru prima dată, după Tratatul de la Lisabona. De ce important pentru Priștina? Pentru că Lisabona a anulat obligativitatea ca Acordul de Stabilizare și Asociere să fie ratificat de parlamentele naționale ale statelor membre. Kosovo nu trebuie, astfel, să caute un vot favorabil în state care nu îl recunosc ca stat. Un vot în Casa Poporului, de exemplu, ar fi fost imposibil. Astfel, Kosovo are șansa să intre pe drum drept, cu un prim pas contractual către aderarea la UE indiferent de pozițiile naționale visavis de statutul său.

Semnarea Acordului are însă o importanță și mai mare pentru kosovari: prima relație contractuală dintre Kosovo și UE va ajuta enorm în demersul de ridicare a vizelor pentru cetățenii acestei țări care vor să călătorească în Europa. Kosovo e ultimul stat din Balcani care nu are liberalizat regimul de vize.

„Eu nu pot vinde Europa tinerilor de la noi dacă ei nu văd Europa”, spune ministrul Selimi. „De asta, Kosovo are nevoie de liberalizarea regimului de vize. Oamenii din Moldova pînă în Columbia călătoresc fără viză în UE. Și noi trebuie să fim acolo pentru că merităm. Tinerii noștri au văzut numai Skopje și Tirana. Cum să ne luptăm împotriva radicalizării islamice sau extremismului etnic dacă nu avem exemple despre ceea ce înseamnă ideile europene? Nu putem avea comunități izolate și, în același timp, pretenții de societate deschisă”.

Carte de vizită: Petrit Selimi este adjunctul ministrului kosovar de externe. În 2011, Selimi a fost numit în Guvern și era, la acea vreme, unul dintre cei mai tineri membri ai Executivului. A fost coordonator al cooperării dintre Kosovo și Serbia și membru al Comisiei de Stat pentru Libertăți Religioase. A studiat la Universitatea din Oslo și la London School of Economics.

Acest interviu a fost realizat cu sprijinul Centrului Român de Politici Europene în cadrul proiectului Connecting with Europe al Open Society Priștina și British Council.