Problema este că schimbarea politicii agricole - cu toate efectele benefice asupra mediului - va provoca perturbări masive în sectorul agricol și va fi dificil de implementat din punct de vedere politic, estimează studiul organizației Chatham House.

Studiul, care evaluează efectele Brexit asupra Marii Britanii, UE și reformei agricole în următorul deceniu, evidențiază patru modele pe care Regatul Unit le poate urma după ieșirea din Uniunea Europeană, scrie Euractiv.com.

Modelul protecționist, ca cele adoptate de Japonia, Elveția sau Norvegia, susține producția locală prin bariere comerciale și prețuri ridicate; modelul subvențiilor decuplate, precum Politica Agricolă Comună a UE, susține veniturile fermierilor fără a încuraja producția excesivă; iar modelul asigurării veniturilor, folosit în SUA și Canada, ajută investitorii din agricultură în perioadele de criză.

Modelul orientat către piață, utilizat în Australia și Noua Zelandă, încurajează culturile eficiente, ține prețurile alimentelor jos și reduce costurile cu subvențiile suportate de contribuabili fără a duce la creșterea prețului terenurilor agricole, ca în cazul modelului aplicat de UE, susțin autorii studiului. Acest model presupune eliminarea subvențiilor legate de suprafața de teren și de producție, reducând în același timp barierele comerciale impuse în tranzacțiile internaționale.

Potrivit autorilor studiului, acest model este singurul care oferă o oportunitate pentru un rol major al UK în comerțul mondial cu produse agricole în următorul deceniu și singurul care „va permite țării să beneficieze de acorduri de liber schimb în timp ce ar permite guernului să-și respecte promisiunea de a îmbunătăți condițiile de mediu”.

Evident, tranziția nu va fi ușoară: nu doar că guvernul va trebui să îi convingă pe fermierii nemulțumiți că își vor pierde subvențiile plătite de Bruxelles pentru suprafețele de teren pe care le controlează, dar va avea de-a face și cu rebeliuni și pierderea multor locuri de muncă în sectorul agricol.

De fapt, Brexit ridică probleme de ambele părți ale Canalului Mânecii, în contextul în care viabilitatea agriculturii depinde de banii de la bugetul Uniunii Europene, care reprezintă circa jumătate din veniturile fermierilor. Fermele din Marea Britanie vor fi lovite puternic de ieșirea din UE, dar nici restul fermierilor europeni nu vor scăpa neafectați, dată fiind reducerea bugetului post-Brexit.

Analișii Chatham House susțin însă că, dacă se implementează mijloacele potrivite de salvare, aceste provocări pentru sectorul agricol pot fi depășite cu un cost mai mic pentru britanici decât actuala PAC, iar bugetul poate realoca sumele astfel eliberate pentru programe de creare a unor noi locuri de muncă sau protecția mediului.

Deschiderea pieței agricole către concurența internațională va avea și câștigători și perdanți. Consumatorii vor câștiga de pe urma intrării pe piață a unor produse mai ieftine fabricate de companii de talie mare din țări ca Brazilia sau Noua Zeelandă, dar unele sectoare, precum cel zootehnic, vor înregistra pierderi enorme. Însă locurile de muncă pierdute, argumentează studiul, nu vor fi chiar atât de multe, iar lucrătorii pot fi realocați în alte sectoare, precum „se întâmplă într-o economie sănătoasă”.

Dar chiar și autorii studiului recunosc că actualul guvern va fi prins între promisiunile de a promova orientarea către piață și comerțul liber și legăturile strânse cu sectorul agricol.