"Orizontul EURO – 2019: Am invitat pe toată lumea la nuntă, dar nu face nimeni pregătirile”, spune un raport al Centrului Român de Politici Europene. Care sunt opțiunile României? Dezbatere cu Valentin Lazea (BNR) și Ciprian Ciucu (CRPE).

Proiectul european este incomplet fără adoptarea de către statele membre a monedei unice. România și-a asumat anul 2019 ca dată la care să adere la euro, dar pașii către acest obiectiv nu sunt vizibili, iar dezbaterea este, în general, inexistentă.


Valentin Lazea, ecomist-șef al Băncii Naționale a României și Ciprian Ciucu, membru fondator și director al Centrului Roman de Politici Europene (CRPE), au dezbătut acest subiect într-o transmisie LIVE VIDEO.

În urma analizei CRPE, intitulate "Orizontul EURO – 2019 - Am invitat pe toată lumea la nuntă, dar nu face nimeni pregătirile", se prefigurează trei opțiuni majore, astfel:


•    Opțiunea 1: Opțiunea grăbită - Menținem ținta asumată în Planul de Convergență și anume 1 Ianuarie 2019 însă trebuie să elaborăm rapid un plan de acțiune concret, care să cuprindă anumite reforme structurale, inclusiv la nivelul politicii monetare;

•    Opțiunea 2: Opțiune realistă - Amânăm ținta asumată în cadrul Planului de Convergență 2015-2019 și propunem o țintă flexibilă însă la care să atașăm un plan concret, cu un timeline stabilit și asumat la nivel național, de către toate instituțiile competente;

•    Opțiunea 3: Opțiunea "mai stăm să vedem ce se întâmplă” - Această opțiune pleacă de la premiza că trebuie să acționăm cu precauție în stabilirea unei ținte reale de aderare, nefiind astfel în situația urgentă de a propune o data exactă de aderare. Tergiversarea termenului de aderare pe o perioadă cât mai mare, până la echilibrarea contextului economic.

Raportul poate fi descărcat aici

Principalele idei expuse la dezbatere:

Termenul ianuarie 2019 devine din ce în ce mai nerealist, sunt anumiți pași pe care trebuia să-i facem înainte și nu au fost făcuți

Pentru opțiunea „grăbită” nu mai este timp; pentru a obține convergența reală; 

Valentin Lazea:

  • România îndeplinește de circa 5 ani criteriile de la Maastricht. Formal, îndeplinim ceea ce solicită tratatul de la Maastricht
  • Ceea ce nu îndeplinim sunt criteriile de convergență reală: nivelul PIB/cap de locuitor, infrastructură, calitatea educației.
  • Ceea ce nu prea se înțelege este că reformele reale care îți permit nu doar să aderi ci și să prosperi în zona euro sunt în sarcina întregii administrații, a tuturor ministerelor și solicită un efort din partea întregii societăți. Deci, nu doar BNR și Ministerul de Finanțe sunt vârf de lance, pe când restul stau și nu fac nimic. 
  • Dacă te relaxezi înainte sau după întrarea în zona euro vei păți ceea ce au pățit Grecia sau Cipru.  
  • Formal, există structurile care să discute pregătirile pentru euro. La BNR funcționează din 2010 un comitet dedicat. Pe de altă parte, există un comitet interministerial care a fost creat un 2011 și care s-a reunit o singură dată, în 2011, apoi calendarul politic nu a mai făcut posibilă întrunirea acestuia.
  • România, din 2004, funcționează pe un calendar politic în care la 2 ani avem alegeri; în acest mediu e foarte greu ca atenția să se concentreze pe un proiect de lungă durată cum este acesta. 

Ciprian Ciucu:

 

  • Din păcate, nu văd competențe la partide care să-și asume și acest obiectiv foarte important pentru noi. 
  • Cu cât ești mai la periferia unei construcții geopolitice, cu atât trebuie să fii mai bine integrat. 
  • Nu ai alternative la proiectul european. Nu o să fim niciodată cu Rusia, nu o să mergem în Liga Arabă, nici în SUA.
  • Din păcate, simțim că am încetinit toate reformele. 
  • Tot încercăm să aducem pe agenda politicienilor acest subiect fiindcă aceste reforme sunt absolut necesare; le-am putea transforma într-un astfel de proiect de țară și vor fi și măsurabile

 

Valentin Lazea:

 

  • Ce aduce euro pentru România? În anii 80 România a încercat varianta autarhică, să producă totul în țară, și a eșuat. 
  • Este clar că nu vei rezista în competiția globală de unul singur. 
  • Măcar din acest motiv ar trebui să ne dorim ca UE să fie un proiect reușit.
  • Sigur că proiectul european este un pariu riscant, dar România nu are de ales. 
  • Adevărul este, s-o spunem direct, că lumea la noi și-a dat seama că aderarea la euro înseamnă respectarea de reguli și acest lucru nu prea place, nici oamenilor obișnuiți, nici clasei politice.
  • Dar reformele necesare sunt aceleași care trebuie făcute pentru creșterea PIB-ului, Așa încât haideți să mutăm discuția spre creștere sustenabilă și să vorbim despre reforme. 
  • Chiar și politic aceste reforme sunt câștigătoare. Dacă tot ne trebuie, pentru creșterea PIB, de ce să nu le facem.
  • Abordarea s-a modificat și la nivelul Uniunii. Dacă până acum erau necesare pentru intrarea în zona euro criteriile nominale, s-a văzut că acelea trebuie completate și de altele, referitoare la convergența reală. 
  • Nimeni nu mai vrea un nou membru care să intre și care apoi să se relaxeze, așa cum a fost după 2007. 

 


Întrebare - de ce s-au tergiversat demersurile? 
Ciprian Ciucu: Ciclurile electorale care se suprapun și criza economică; atunci când lumea avea alte griji. Rezultat - lucrurile au fost amânate, dar nu înțeleg de ce în ultimii 3-4 ani nu neam concentrat pe acest obiectiv. 

Valentin Lazea: Cei 19 membri ai zonei euro au decis să sporească coeziunea grupului fără să mai aștepte după cei din afară, cum este România. 

 

  • Raportul celor 5 președinți, publicat în vară, vorbește despre consolidarea zonei euro. 
  • O zonă euro care ar putea să impună alte reguli. Noi trebuie să ne apucăm de mâine să le facem. 
  • Un alt lucru care a încetinit demersurile - atitudinea „wait and see” pe care o practică țările central est-europene, statele care nu au intrat însă își fac temele, sunt într-o așteptare activă. Dar la noi, așteptarea echivalează cu a nu face nimic. 
  • Nu funcționează nici stabilirea unor termene, așadar cel mai bine este să stabilim pașii și etapizarea reformelor; 

Ciprian Ciucu: avem șansa să fim la începutul exercițiului financiar și să finanțăm o bună parte din reformele structurale de aici, din fondurile europene.

Valentin Lazea: Statul are un rol important în pregătirea reformelor, dar nu singur; sectorul privat trebuie să vină și el cu bani de acasă - de exemplu, în agricultură. 

 

România ar putea fi dezavantajată ?
V. Lazea:
Dacă am intra azi, în condițiile de acum, este clar că politica ultrarelaxată de dobânzi a Băncii Centrale Europene nu ni -sar potrivi pentru că la noi inflația pe termen mediu este mult mai înaltă decât în țările zonei euro. Dar, peste 5-7 ani când vom reuși să aderăm poate lucrurile vor sta altfel.