Vorbim despre directori generali sau membri în consilii de administrație ale unor companii cheie care, în mod normal, ar trebui să fie printre cele mai profitabile afaceri din România. 

Tarom, CFR, Transelectrica sau Complexul Energetic Oltenia. Sunt doar câteva dintre companiile de stat cu profesioniști la cârmă. Pe hârtie sunt 33.

În realitate, cele mai multe consilii de administrație au fost de curând desființate, iar membrii, înlocuiți. În peste 200 de întreprinderi din portofoliul administrației centrale, procesul de selecție și numire nici măcar nu a început.

Raportul realizat la cererea Ministerului Finanțelor împreună cu Banca Mondială arată că, în cele mai multe cazuri, instalarea noii conduceri a eșuat. Potrivit acestuia, selecția și numirea directorilor executivi este în prezent părtinitoare și, deși vorbim de companii de stat de mari dimensiuni, performanța lor financiară este deplorabilă.

Un exemplu este TAROM, care, din 2000 și până în prezent, a fost condusă de 13 directori generali care au fost subordonați unui număr de 12 miniștri ai Transporturilor, din cinci guverne. În toată această perioadă, compania a reușit să înregistreze profituri modeste.

Situația este similară în majoritatea întreprinderilor din sectorul transporturilor și ușor mai bine în întreprinderile din sectorul energiei - 6-8 directori generali în aceeași perioadă de timp.

Perioada medie de ocupare a unei funcții de conducere în instituțiile de stat românești este de 2-3 ani, mult mai mică decât în statele OCDE, unde directorii întreprinderilor de stat își păstrează funcția peste 6 ani.

În energie, acolo unde managerii sunt departe de performanțe, iar companiile în prag de insolvență, legislația îi protejează de demitere.