Are grijă de sănătatea acestor oameni nu cei pe care localnicii îi întrețin în funcții din impozitele lor, ci poporul elvețian, care a oferit un ajutor de aproximativ 30 de milioane de lei pentru construcția unui apeduct în aceste localități din nordul țării.

Era Duminica Floriilor. Sărbătoare mare. Deoarece începea Săptămâna Patimilor, mătușa Olga Tamazlîcaru din satul Băhrinești, raionul Florești, se gândi să-și fiarbă un ceaun cu fasole. A înșfăcat găleata de pe laviță, care încă mai avea apă în ea, luă o cană din cuiul din obor și începu a împărți apă orătăniilor. „Țâba, încolo, parcă nu ai mai văzut apă! Hai să dau și la găinușe, că vrem ouă de Paște”, se îngână bătrâna.

O ia pe cărărușă spre grădină, care are ieșire la drumul pe care stă pustiită fântâna din mahala. „Aproape toată lumea are fântâni mici prin ogrăzi, dar apa e dură, cu piatră. Dacă las apa câteva zile în căldare, să vedeți ce piatră lasă. Dar apa de la această fântână este tare bună. Cu apă de la ea am făcut ceamur, atunci când am ridicat casa. Căram de aici, căldare cu căldare. Doamne, ce vremuri!”, își amintește bătrâna cu nostalgie.

„Aceea va fi apă curățată, fără piatră”

Deși are o fântână în ogradă și una peste drum, femeia se roagă ca Domnul să îi mai dea zile să vadă cum e să ai apă la robinet, în casă. ”Da, aceea va fi apă curățată, fără piatră, fără alte murdării. Am dat și bani ca să ne tragă apa. Dar nu au dat toți, cred că. Ce oameni!”, se indignă femeia, muștruluindu-i în gând pe sătenii care, din diverse motive, nu au contribuit la construcția apeductului din Băhrinești. „Vedeți, aici e groapa care ne-au săpat-o acum pentru noua fântână”, se laudă bătrâna, așezând cu grijă pelicula cu care a acoperit-o să nu plouă înăuntru.

După apă moale, ca să crape fasolea

Cana de la fântână se clătina în bătaia vântului. Aștepta să-și adape sătenii. Mătușa o apucă, o dă într-o parte, apoi pune mâna muncită pe vârtejul fântânii: ”De aici luăm să fierbem fasole. E moale apa și fasolea crapă repede la foc”, se laudă bătrâna împingând cu putere vârtejul.

Vântul îi fâlfâie broboada. Ea ținea cu o mână căldarea, iar cu cealaltă - colțul baticului ca să nu-i cadă pe ochi: „Nu de alta, dar să văd unde torn apa, să nu dau prin părți, că tare e adâncă și mă dor mâinile să mai scot una”, spune mătușa.

Când să coboare de la fântână, se întâlni cu două consătene. Prin coincidență, ambele au același nume și prenume: Valentina Rotari. Oamenii le deosebesc după porecle. Pe una din ele o numesc „Prajila”.

Mătușa Olga și sondajul: „Ai dat bani pentru apă?”

Deoarece bătrâna locuiește singură, are chef de vorbă. Lasă căldarea jos, își pune mâinile pe șolduri și le întreabă: „Văd că au săpat tot drumul să ne pună apșoară bună, curată în ogradă. Voi ați dat bani pentru ”trubă” (n.r. ”țeavă”)?”.

Inspectând drumul să vadă unde au mai rămas mormane de pământ după ce muncitorii au acoperit țevile apeductului, mătușa Olga nici nu a ascultat răspunsul femeilor, că deja se pregătea să critice munca acelor lucrători. „Ei, d-apoi ce mușuroaie au făcut aici, când plouă, un copil mic se înnămolește și va merge tare greu. Trebuie să vină ca să își termine lucrul”, îi mustră, în absență, femeia.

Femeile dau afirmativ din cap că sunt de acord că drumul trebuie reparat, dar țin să îi și răspundă mătușii Olga la întrebare. ”Dar cum să nu dăm bani? Dacă ne-om feri unul de altul, atunci nimic nu se va face în satul acesta. De apă centralizată, curată toți avem nevoie în localitate”, spune mătușa „Prajila”.

Pe drum trece abătut moș Leonid Antohi. Bărbatul merge cu capul în jos și tresare când mătușa Olga îl atrase și pe el în „sondaj”: „Dar tu ai dat bani pentru apă?”. Acesta se uită nedumerit la bătrână și până s-a dezmeticit de ce dis-de-dimineață este luat la rost, dă din cap, semn că el e conștiincios și s-a achitat. ”Da, da – am dat pentru apă”, răspunde bătrânul, văzându-și de drum, tot cu ochii în pământ.

La vară, apa va curge la robinet

Le lăsăm pe femei să sfătuiască - noi ne luăm rămas bun și ne căutăm de treabă mai departe prin sat. ”Domnul fie cu voi!, ne blagoslovește bătrâna Olga.

”Poate mai veniți la vară, când va fi și drumul bun, dar și apa cea bună va curge la robinet. Bogdaproste de apșoară!”, ne spune bătrâna.

Drumul din Băhrinești într-adevăr arată ca după război, semn că s-au făcut săpături pentru instalarea apeductului. Prin grădinile oamenilor sau la capătul curților se văd și fântânile (gropile) proaspăt săpate pentru acest sistem.

Cu gropi prin curți

O astfel de „fântână” vedem și la colțul gardului familiei Plugaru. Pe moș Sergiu l-am întâlnit la poartă, gata să urce pe bicicletă. Am încercat să aflăm și de la el ce crede despre investiția elvețienilor în satul lor. „Apa este viață!” - ne spune bărbatul scurt. „Suntem niște norocoși. Vom avea apă la robinet ca orășenii”, zâmbește bărbatul pornind cu bicicleta spre colțul străzii.

Mătușa Elena, soția sa, ne arată fântâna pe care au săpat-o cu mulți ani în urmă în ogradă. Laudă apa de aici, dar totuși spune că lasă calcar pe căldare dacă stă câteva zile. E periculoasă, poate afecta rinichii.

Mătușa Elena spune că apa de la fântâna din ogradă o vor folosi la udat grădina, atunci când va apare apa la robinet

Primărița, Feodosia Bunescu, susține că analizele au demonstrat că apa din fântânile din localitate conține foarte multe impurități, de aceea s-a hotărât să fie construit apeductul, care le va oferi localnicilor centralizat apă curată, filtrată.

Apă curată în zece localități din regiune

Apeductul de la Băhrinești nu e singurul din regiune. Încă nouă localități din raioanele Florești și Soroca beneficiază de acest proiect implementat de Agenția de Dezvoltare Regională (ADR) Nord, cu suportul financiar al Elveției în cadrul Proiectului „Apă și Sanitație în Moldova” (ApaSan).

Datorită acestui proiect, de apă curată vor beneficia peste 11 mii de locuitori din satele Băhrinești, Cuhureștii de Sus, Cuhureștii de Jos, Târgul Vertiujeni, Vertiujeni, Zăluceni, Țipordei, Nicolaevca, Unchitești și Făgădău. În total fi construiți peste o sută de km de rețele de distribuție a apei.

Valoarea totală a proiectului depășește 66 de milioane de lei. 30 de milioane de lei au fost solicitați din Fondul Național pentru Dezvoltare Regională (FNDR). Alte 30 de milioane de lei sunt oferiți prin proiectul „ApaSan”, iar aproximativ 6 milioane de lei reprezintă contribuția localnicilor.