Bruxellesul a fost lovit marți de trei explozii puternice. Atacul terorist coordonat, revendicat de ISIS, readuce în atenție ghetoizarea comunității musulmane din capitala Europei, dar și faptul că e nevoie de o soluție la nivel european.

Mulți au fost șocați de evenimente, dar, pentru un observator atent al orașului în ultimii ani, ceea ce s-a întâmplat nu reprezintă chiar o surpriză: considerată altădată un centru cultural și politic al Europei, capitala belgiană și-a văzut reputația pătată de teroriștii și extremiștii născuți și crescuți chiar aici.

Cu toate că prinderea lui Salah Abdeslam, suspectul-cheie în atentatele de la Paris, a fost considerată un succes, raidurile antiteroriste, în care au fost reținute alte patru persoane, iar un bărbat aparent apropiat de ISIS a murit, au arătat că numărul oamenilor implicați în atentatele de la Paris ar putea fi mult mai mare decât s-a crezut. Și mai îngrijorătoare au fost semnalele că Abdeslam și complicii lui ar fi plănuit noi atacuri.

Momentan, nu este clar dacă există vreo legătură între el și atacurile de marți, dar nu e greu de înțeles de ce mulți oameni cred că ar exista.


În urma atacurilor de la Paris, atenția s-a concentrat asupra problemelor cu segregarea din suburbiile franceze și radicalizarea din închisori. Curând însă s-a dovedit că Belgia se confruntă cu probleme și mai mari, principalii responsabili fiind cetățeni belgieni. Îngrijorările au vizat în special Molenbeek, o suburbie cu 100.000 de locuitori din nord-vestul Bruxellesului.

"Aproape întotdeauna există o legătură cu Molenbeek, ceea ce este o problemă uriașă", a declarat, în noiembrie 2015, premierul belgian Charles Michel. Cartierul, aflat nu departe de zonele cele mai selecte din Bruxelles, a devenit "casă” pentru imigranții turci și marocani în urmă cu aproximativ 50 de ani. Rata șomajului este estimată la peste 40 de procente, iar contrastul dintre Molenbeek și zonele bogate ale capitalei europene este foarte puternic.

Adesea, cei care provin din familiile de imigranți sunt dezavantajați pe piața muncii, în condițiile în care, de obicei, vorbesc doar franceză și arabă, iar pentru cele mai multe joburi se cere, pe lângă franceză, și flamandă sau olandeză, și, uneori, engleza. Situația a fost propice pentru apariția grupurilor radicalizate.

"Nu mă surprinde, islamul radical și politic s-a dezvoltat în Belgia de-a lungul anilor", a declarat, pentru Washington Post, Bilal Benyaich, de la think tank-ul Itinera Institute. În anii 1970, în zonă au fost înființate școli religioase finanțate din Arabia Saudită și din alte state bogate din Golful Persic. Iar predicatorii radicali au alimentat deziluziile tinerilor musulmani, în timp ce guvernul belgian nu a acționat în niciun fel.

După apariția ISIS, numeroși cetățeni belgieni au plecat să lupte în Siria și Irak, Belgia fiind principalul "exportator” de luptători străini care s-au alăturat grupării jihadiste. Cei mai mulți fie au rămas în Siria și Irak, fie au murit în luptă, dar unii au revenit în Europa. Potrivit estimărilor oficiale, ar fi vorba de circa 100 de persoane, inclusiv Abdelhamid Abaaoud, creierul atentatelor din 13 noiembrie, de la Paris.

Autoritățile belgiene au avut dificultăți în combaterea amenințării reprezentate de acești luptători. Problema nu este doar numărul mare de potențiali jihadiști: Belgia este și un cunoscut hub regional pentru traficanții de arme, iar anchetele sunt adesea îngreunate de sistemul federal.

"Belgia este un stat federal, și asta a reprezentat întotdeauna un avantaj pentru teroriști", a precizat, pentru Reuters, Edwin Bakker, profesor la Centrul pentru Terorism și Contraterorism de la Universitatea Leiden din Olanda. În opinia sa, fluxul informațiilor între investigatori este îngreunat de sistemul federal și, pe deasupra, bilingv.

Lupta politică dintre flamanzi și valoni a slăbit guvernul federal și a dus la fragmentarea competențelor cu repercusiuni asupra autorităților din domeniul securității. Iar asta face ca lupta împotriva terorismului să fie și mai complicată.

Pe de altă parte, după atentatele de la World Trade Center, din 2001, în Europa au avut loc mai multe atentate teroriste: Madrid, Londra, Paris, astfel că Bruxellesul, în pofida unor particularități, nu este un caz special, ci un exemplu tipic al situației de securitate care există în Europa Occidentală de ani de zile. Pentru o soluție, răspunsurile trebuie căutate nu numai în Belgia.

Cu material Washington Post, FAZ, Reuters.