Se numără printre cei mai tineri antreprenori și inventatori români. Consideră că succesul este dobândit doar prin muncă și activități practice care duc la rezultate concrete. În prezent, creează roboți industriali în propriul start-up.

Inventator activ, informatician și programator, Ionuț Alexandru Budișteanu (22) este originar din Râmnicu Vâlcea. Spune că pasiunea pentru programare și-a dobândit-o în copilărie, atunci când a descifrat singur tainele calculatorului. La 19  ani a pus bazele propriei afaceri în domeiul roboticii industriale, ajungând în prezent să exporte mașinării în Marea Britanie și Germania. După cum mărturisește pe site-ul său, se numără printre membrii celei mai mari asociații de calculatoare (ACM) precum și a celei mai prestigioase asociații profesionale pentru avansul tehnologiei (IEEE).

Este câștigătorul marelui premiul oferit de Intel International Science and Engineering Fair (2013), pentru inventarea unui autovehicul care se conduce singur. Cu toate că a călătorit în lumea întreagă, spune că nu ar putea trăi în altă parte decât în România, o țară care îți poate oferi aceleași șanse când vine vorba de succesul în educație sau afaceri. De unde îi vine inspirația pentru proiectele sale, ce și-ar dori să se schimbe pentru ca România să funcționeze și ce îi sfătuiește pe tinerii care vor să aleagă aceeași cale, puteți citi în interviul de mai jos.

De ce a ales Ionuț Budișteanu informatica?

Este o întrebare extrem de dificilă, care are legătură cu subconștientul. În afara faptului că vine dintr-o pasiune, deoarece în timpul liber lucrez la tot felul de aplicații software și hardware pe calculator, cred ca asta mi-a oferit și sistemul românesc. Sunt convins că nimeni nu se naște cu pasiune pentru un anumit lucru sau pentru a face ceva, ci în timp, în subconștient, își dezvoltă această pasiune, poate și din pricina promovării în media a domeniului IT, fie într-un mod pozitiv, fie negativ. De asemenea, important pentru mine, ca elev, a fost faptul că în sistemul educațional român există foarte multe concursuri de programare și dezvoltare de aplicații software, de unde am învățat și am primit recunoaștere pentru munca mea. Interesant este însă faptul că majoritatea acestor concursuri de programare nu sunt susținute de Ministerul Educației deoarece ele promovează, mai degrabă, programarea aplicațiilor software și nu a problemelor de matematică pe calculator.

Ați participat la numeroase concursuri internaționale, obținând numeroase medalii și premii. Din toată experiența acumulată în ultimii ani, există un proiect „de suflet”?

Întotdeauna ultimul proiect este cel „de suflet”. În urmă cu doi ani, am fondat un mic startup - VisionBot, în Râmnicu Vâlcea, în cadrul căruia producem roboți industriali care asamblează plăci electronice. Chiar dacă am avut o perioadă extrem de încărcată, trebuind să împac rolul de fondator de startup cu cel de student, am reușit să proiectăm, asamblăm și chiar exportăm câțiva dintre acești roboți în Anglia. În prezent avem încă o comandă pentru Germania.

 Sursă foto: Facebook

Se vorbește în România despre o „hemoragie” sau un „exod” de creiere. Cum vedeți dvs. fenomenul migrației tinerilor absolvenți și de ce dvs. ați optat pentru Universitatea Politehnica din București? Nu ați fost tendat să studiați în afară?

Într-adevăr, există un „exod” de creiere în România și cred că se datorează faptului că românului îi place să muncească puțin și pe bani mulți fără să își asume niciun risc. În România sunt extraordinar de puțini tineri care doresc să își asume riscuri financiare și să construiească locuri de muncă aici. Cei mai mulți se întreabă la ce firmă să se angajeze și mai puțin ce pot face pentru a se angaja singuri. Nu înteleg cum un matematician sau programator poate face mai multă performanță în străinatate decât în România. Ce are în străinate și îi lipseste aici? Hârtie, pixuri, calculatoare, cărți pe care le poate consulta online? Formulele sunt identice, limbajele de programare sunt aceleași, tehnologia în IT există și în România iar, la urma urmei, se folosește tot de un calculator provenit din Occident. România după '89 le-a oferit tuturor posibilitatea de a schimba lumea, devenind antreprenori și oferindu-le ocazia de a înființa start-up-uri. Antreprenorul este cel care își asumă cele mai mari riscuri, muncește extraordinar de mult 24/24 de ore și, la început, este întotdeauna pe minus.

Sursă foto: budisteanu.net

Proveniți dintr-un oraș supranumit de americani ”Hackerville”. Are România cei mai buni hackeri și informaticieni din lume?

Din păcate, orașul Râmnicu Vâlcea este supranumit de francezi ca fiind Hackerville și nu de americani. Cuvântul hacker și-a pierdut de foarte mulți ani semnificația reală. Aceasta a pornit prin anii '60, la MIT, iar hackerul era definit drept o persoană isteață, eficientă și cu abilități extraordinare, care reușea să hackuiească un lucru într-un mod rapid, mai puțin elegant, transformându-l în cu totul și cu totul altceva decât își propuseseră creatorii lui (de exemplu, să faci o telecomandă pentru TV să funcționeze la aerul condiționat sau să modifici o imprimantă 3D astfel încât să printeze aur în loc de plastic). Însă, această „isterie” a cuvântul hacker denaturat s-a propagat peste tot în lume. Am fost surprins că nici măcar nativii limbii engleze nu îi cunosc definiția corectă. În România sunt foarte puțini hackeri. În zona din care provin eu, erau foarte mulți phisheri (criminali cibernetici) care furau bani de pe cardurile oamenilor. O mare parte dintre acești hackeri din Vâlcea nici nu cunoșteau programerea, ci pur și simplu, în loc să îți dea în cap pentru a-iți fura portofelul, iți furau banii direct de pe card. Se pare totuși că hub-ul acestor hackeri s-a mutat în Ucraina și China. În România cuvântul informatician este denaturat și, în principiu, înseamnă informatică teoretică pe hârtie, adică algebră pură și nu programare pe calculator. Aplicațiile software și ingineria în programare se realizează prin programarea fizică prin care realizezi ceva digital concret. Programatorul este o persoană complexă care trebuie să cunoască atât web, assembler, microprogramare, electronică, baze de date, design, compilatoare cât și algoritmică și multe altele. În București, Cluj, Timișoara și Iași sunt mulți programatori care dețin cunoștințe foarte solide însă, din păcate, majoritatea sunt angajați și lucrează pentru îndeplinirea visurilor altora, iar nu pentru crearea propriilor produse sau pentru a schimba lumea.

Ce părere aveți despre hacking-ul etic?

Provine din White Hat Hacking, ceea ce înseamnă să testezi securitatea unui sistem mai complex pentru a preîntâmpina eventuale breșe de securitate într-un sistem critic și de a opri anumite persoane care vor să profite de pe urma acestor vulnerabilități. Ne putem imagina că un sistem de securitate națională, precum datele servicilor secrete sau accesul centralelor nucleare au nevoie de o securizare foarte bună, pentru a nu permite nimănui accesul la ele. Există firme și oameni care, într-adevăr, sunt plătiți și au cunoștințe solide în securitatea sistemelor care testează greșelile sau vulnerabilitățile unor mașinării, pentru a preveni eventualele breșe de sistem. Războiul cibernetic nu este numai între oameni, mai nou sunt state care își permit să plătească poate zeci sau sute de milioane de dolari pentru aflarea unor informații confidențiale sau pentru a avea acces la anumite sisteme critice dintr-o altă țară inamică. Îmi amintesc că în India, unde am fost în urmă cu câteva luni, exista un mare scandal la TV, în care statul pakistanez era acuzat că a penetrat mai multe sisteme din India pentru furtul datelor confidențiale.

Comparativ cu piața de inventică din afară, cum ați descrie situația din România?

Nu stiu exact de ce, însa sunt extraordinar de puțini inventatori în România și Europa de Est care vor să implementeze invențiile lor și să le pună și în practică. Majoritatea scriu câteva brevete și se așteptă să primească oferte de milioane de dolari doar pentru câteva pagini. Foarte puțini înțeleg că invenția nu prea are valoare dacă nu este implementată și în realitate. Un inventator trebuie să se zbată și, de ce nu, să implementeze el însuși invenția prin înființarea unui firme și dezvoltarea produsului respectiv. Suntem un poport foarte inovativ, însă extraordinar de puține dintre aceste inovații și invenții cunosc și implementarea.

 Sursă foto: Facebook

Ce v-ați dori să se schimbe?

Cred că cea mai mare greșeală în România este că mai marii oameni din stat fac proiecte, programe, șosele, fabrici etc. doar pe HÂRTIE. Părerea mea este că majoritatea banilor se duc în studii de fezabilitate, master planuri, studii care nu aduc niciun beneficiu românilor pentru că, în majoritatea cazurilor, nu mai rămân bani și pentru implementare. Consider că această „boală” de studii de fezabilitate inutile nu există doar în România, ci în toată Uniunea Europeană. Observăm că în ultimii 10 ani nu am mai făcut nicio stație de metrou, nicio autostradă, nicio școală, nicio universitate prestigioasă în România. Sistemul public este într-un declin total pentru români, noroc cu sectorul privat care mai face câte ceva pe aici.

Ce îl inspiră pe Ionuț Budișteanu? De unde vin toate ideile?

Inspirația nu apare din vise, ci din muncă. Atunci când lucrez la anumite proiecte fac conexiuni cu alte domenii și îmi pun tot felul de întrebări. Pot eu să fac acest lucru? Nu ar fi tare dacă aș face și eu asta? Pe urmă, după câteva luni bune, apar și rezultatele.

Cum arată „lecția dvs. de succes”?

Lecția mea este simplă: succesul internațional poate fi obținut și în România prin multă muncă și proiecte concrete.

Aveți vreun sfat pentru viitorii informaticieni sau inventatori?

România are un potențial extraordinar de mare în IT, se pot crea firme și corporații aici, în țară, cu ajutorul unui laptop. Trebuie să îți vină ideea, să realizezi produsul și să îl comercializezi la nivel internațional.

Sursă video: DECS.eu, un proiect Kolectiv