Mihaela Ion este o tânără care activează în domeniul artei contemporane, devenită în ultimii ani unul din liderii de opinie ai handmade-ului și designului de produs românesc.

Fire optimistă, proactivă și inovatoare, Mihaela Ion a inițiat cel mai cunoscut festival în domeniu, „Noaptea Albă a Creatorilor și Designerilor de Produs”, și a avut curajul de a transforma pasiunea pentru produsele handmade într-o afacere care astăzi poartă numele de Asociația „Atelierul de Creație”. Despre ce înseamnă să fii trainer cultural, de unde i-au venit ideile pentru proiecte, de ce este important să voluntariem sau ce rol joacă plagiatul în produsele unicat, aflați mai jos într-un interviu marca Youth Parlamentor.

Cine este Mihaela Ion?

Sunt absolventă de istoria artei, cu un doctorat în istoria artei comuniste, cercetător în istorie şi artă contemporană,  director cultural pentru proiectele asociaţiei mele (Asociaţia „Atelierul de Creaţie”).  Ştiu un pic din multe activităţi, dar le fac pe toate cu plăcere.  

De ce artă, handmade și design de produs și care a fost drumul tău?

De la mate-info la liceul „Gheorghe Șincai” din București, am ajuns la Facultatea de Istorie, secţia Istoria Artei, ulterior la doctorat şi după, în handmade şi în industria creativă din România. Cred că este o traiectorie potrivită şi cu o continuitate bună. Am lucrat în câteva galerii de artă din Bucureşti şi aici am căpătat gustul organizării de evenimente culturale şi, mai ales, de evenimente în domeniul industriilor creative. Studiile de istoria artei, management cultural, publicitate m-au ajutat, alături de echipa asociaţiei, în transformarea proiectului Revista Atelierul într-o platformă activă de promovare, diseminare a creatorilor şi designerilor de produs şi de prezentare a  statusului industriilor creative la nivel internaţional. 

Fotograf: Daniela Lazăr 

De ce ar alege un tânăr handmade-ul ca profesie? Ce semnificație are pentru tine?

Nu cred că trebuie să fii tânăr pentru a activa în domeniul handmade şi al industriilor creative, însă trebuie să ai multă inspiraţie, creativitate, să fii la curent cu toate noutăţile în domeniu şi să perseverezi. Este cu dublu tăiş şi tinereţea aceasta, întrucât şi în domeniul creativ se păstrează concepţia (oarecum) eronată, că dacă ești tânăr automat eşti nepriceput. De multe ori m-am lovit şi eu de această barieră şi cred că acest lucru m-a determinat să realizez şi mai multe evenimente, să construiesc alături de echipa Asociaţiei „Atelierul de Creaţie” o zonă de networking, o comunitate echilibrată din toate zonele României capabilă să îşi formeze liderii de opinie. 

Fotograf: Daniela Lazăr 

Cum ți-a venit ideea fondării primei publicații handmade din România?

Recunosc, nu a fost ideea mea fondarea Revistei Atelierul, colega mea de asociaţie, Teodora Vlădescu a venit cu propunerea şi m-a cooptat şi pe mine. Ea avea un blog cu articole inspiraţionale, iar eu un blog pe care prezentam interviuri cu designeri şi creatori de produs, iar într-o zi mi-a propus să fac parte din echipa de redacţie. După opt luni în care site-ul a existat fără ca noi să avem un statut juridic, am deschis Asociaţia „Atelierul de Creaţie” şi automat rolul meu în cadrul Revistei Atelierul s-a schimbat. Am devenit omul care se ocupă de birocraţie şi potrivit pentru redactarea bugetelor.

Momentan, Revista Atelierul este singura publicaţie online (offline în 2011 prin cele trei numere tipărite) din România care prezintă designerii şi creatorii de produs, produsele lor, evenimentele culturale naţionale şi internaţionale, tutoriale şi sfaturi de marketing şi branding.

Care au fost cele mai mari provocări?

Una dintre cele mai mari provocări a fost obţinerea fondurilor de la AFCN la nici 10 zile de la înfiinţarea Asociaţiei şi învăţarea rapidă a birocraţiei unui proiect cultural cu finanţare publică. A fost o experienţă pentru definitivarea obiectivelor pe trei ani ale Asociaţiei. 

„Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs”, 2014, la Institutul Cultural Francez, Bucureşti. Sursă foto: Arhivă personală

Ce înseamnă Asociația „Atelierul de Creație”?

Avem o poveste foarte plăcută. Numele „....de Creaţie” a apărut la ghişeul unde ne înregistram numele, întrucât denumirea „Asociaţia Atelierul” era prea scurtă şi trebuia să venim cu alta. Aşa am devenit „Atelierul de Creaţie”.

Asociaţia „Atelierul de Creaţie” înseamnă trei membri fondatori (eu, Teodora Vlădescu și Vali Grosoşiu), membri asociaţi (Elisa Ene și Anca Ionescu), echipa de contabilitate şi echipa juridică, peste 40 de voluntari naţionali şi internaţionali, peste 20 de proiecte implementate la nivel naţional, 100 de susţinători activi,  peste 200 de parteneriate media naţionale şi internaţionale.

Asociaţia „Atelierul de Creaţie” a apărut în momentul în care cultura designerilor şi a creatorilor de obiecte unicat a început să ia amploare în România şi a devenit tot mai necesară o structură în cadrul căreia creatorii şi designerii de produs, de idei, să se poată organiza şi sprijini. Asociaţia „Atelierul de Creaţie” este o platformă-comunitate pentru toţi cei interesaţi de domeniu: viitor creatori de produse unicat, manageri culturali, designeri de produs, artişti vizuali, fotografi, antreprenori.

Din martie 2014, echipa de documentare a Asociaţiei este prezentă la târgurile internaţionale Handwerk & Design și Dawanda Design Markt din Munchen, Ambiente din Frankfurt, iar în 2015 am ajuns la Dutch Design Week.

„Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs”, 2015, la Centrul de Cultură Urbană "Casino” din Cluj Napoca. Fotograf: Daniela Lazăr

Toată lumea se concentrează pe București însă voi ați ales să vă promovați și prin țară. Cum ați fost primiți de public?

Este o provocare să realizezi evenimente culturale în alte oraşe, întrucât trebuie să înveţi cum să te comporţi cu presa şi canalele radio şi media existente acolo. Noi avem avantajul de a avea voluntari în toate oraşele în care am realizat proiecte, astfel am deschis mai uşor unele porţi ale televiuziunilor, ziarelor şi radiourilor locale. Mie îmi place mai mult să implementez proiecte în alte oraşe, întrucât impactul lor este mai mare. De asemenea, prin proiectele noastre vrem să facem un mediu de networking la nivel naţional. Cei mai mulţi designeri şi creatori de produs locali nu colaborează şi/ sau nu se informează asupra stadiului proiectelor colegilor de breaslă din alte zone. Am sesizat acest lucru mai ales în moment în care citesc înscrierile la „Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs” şi văd branduri la început de drum care copiază, voit sau nu, produsele realizate de designeri din alte zone ale României.

Publicul din fiecare oraş are farmecul lui şi fiecare este extraordinar în felul său. Publicul, mereu în număr mare, ne (re)confirmă că proiectele noastre sunt inovative, ating subiecte cheie şi sunt promovate şi implementate eficient şi SMART.  

„Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs”, 2014, la Institutul Cultural Francez, Bucureşti. Fotograf: Daniela Lazăr

Ai un proiect la care ții foarte mult?

Ţin foarte mult la Revista Atelierul şi „Noaptea albă a Creatorilor şi Designerilor de Produs”. De asemenea, un nou proiect care mă ţine prezentă în mediul artei şi arhitecturii este STUCCO-MAT (proiect al Universităţii Valahia, cu ICECHIM şi DanaArt, Autoritatea contractoare UEFISCDI) pentru care am realizat alături de Iulia Anania, primul catalog de stucaturi pentru oraşele Bucureşti şi Târgovişte.

 Sursă foto: Arhivă personală 

Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc?

Din păcate în România, handmade este echivalent cu kitsch şi dau vina pe târgurile realizate de diferiţi diletanţi care au permis produselor de calitate îndoielnică să apară la standuri. 

De unde crezi că trebuie să vină schimbarea, de la producători sau consumatori?

Schimbarea trebuie să vină mai ales de la producători, întrucât trebuie să se prezinte impecabil în faţa clienţilor, de la calitatea imaginilor, la site-ul profesionist, la strategiile de marketing şi PR.  Fiecare consumator de industrii creative trebuie să taxeze dur un producător plagiator sau care nu pune accentul pe calitate.

 Fotograf: Anca Ionescu

De ce aș alege un produs handmade în locul unuia în serie?

Pot să spun toate definiţiile limbajului oarecum de lemn din domeniul creativ: „a pus suflet creatorul”, „este realizat pentru tine şi nu mai există niciunul similar”, „este original”, „este din materiale reciclabile, automat ajuţi planeta”, „cumperi de la un artist la început de drum deci îl ajuţi” dar totul depinde de fiecare persoană şi, mai ales, de starea de spirit de moment. 

Te consideri o autodidactă? Te-a ajutat în vreun fel educația din școală și universitate să te dezvolți în domeniu?

Autodidactă, sigur, dar doar pe partea de birocraţie românească.

Cursurile de management cultural  susţinute de prof. Andreea Grecu, m-au ajutat să redactez, să gestionez eficient un proiect cultural, iar experienţa bursei în management cultural „Gabriela Tudor” a fost un punct de cotitură pentru dorinţa mea de a organiza proiecte la nivel naţional.  

Nu sunt un mare fan al reconversiilor profesionale şi îmi displac promovările de designeri prin statement de genul „de la corportistă din domeniul economic a ajuns designer de produs”. Cred că meritocraţia trebuie să primeze în domeniul creativ, şi dacă nu ai studii în domeniu, nu cred că ar trebui să te declari artist, designer de produs, creator de produs. Nu consider că un curs de arte vizuale de două luni te face automat artist, cum nici un curs de prim ajutor de două luni nu te face medic. Trebuie să existe o limită pentru cei care sunt autodidacţi şi se consideră ulterior specialişti în domeniu.  

„Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs”, 2015, la Institutul Cultural Român, Bucureşti. Sursă foto: Arhivă personală

Nu ai fost niciodată tentată să pleci în afară?

Sincer nu prea, dar nu aş spune că nu voi fi tentată să duc proiectele Asociaţiei la nivel internaţional şi automat să îmi mut domiciliul. Consider că România este o ţară a tuturor posibilităţilor cu multiple şanse de finanţare naţională, privată şi europeană pentru proiecte culturale. 

De curând ai devenit formator cultural și antreprenor în industrii creative. Ce îți propui să îi înveți pe cei care participă la training-uri?

În primul rând să îşi cunoască publicul, să fie atenţi la detalii, la modul în care se prezintă în fața publicului şi să colaboreze cu competitorii, acolo unde se poate. Mereu încerc şi sper să reuşesc să îi conving să nu spună public (fie live sau pe canalele de socializare) ce probleme economice, organizatorice, cu partenerii  sau de orice alt fel întâmpină. Publicul este interesat de proiect (şi atât) şi niciodată nu va avea îngăduință dacă ceva va merge anapoda în cadrul unui eveniment. (Foto stânga: lansarea Revistei Atelierul în format print, 2011. Fotograf: Irina D. Stanciu). 

În materialele și interviurile tale cu diverși artiști vorbești des despre plagiat. Cât de importantă este originalitatea în acest tip de artă și cum ai defini granița între inspirație și plagiat?

Atâta vreme cât designerii şi creatorii de produs nu îşi vor înregistra ideile la OSIM şi la alte organizaţii recunoscute internaţional sau naţional nu cred că se poate vorbi de plagiat. În domeniul creativ cred că este absurd să afirme un creator că a inventat un stil, un anumit pattern sau produs. Sunt peste 10.000 de creativi care folosesc aceleaşi materiale, aceleaşi unelte, dar doar 1% dintre ei vin cu o idee de produs sau de tehnică relativ inovatoare.  Pentru a fi specialist într-un domeniu trebuie, din punctul meu de vedere, să cunoşti stadiul actual al acestuia şi să înveţi în mod constant; dacă un creator observă că stilul îi este copiat, atunci acesta este impulsul de care are nevoie pentru a evolua, pentru a realiza noi colecţii.

Cei care cunosc domeniul creativ îi vor taxa dur pe plagiatori şi nu le vor permite să pătrundă în această zonă. Noi, în Revista Atelierul, nu promovăm artizanii, creatorii sau designeriii de produs care plagiază produsele colegilor de breaslă şi le atragem atenţia de cele mai multe ori că stilul propus de ei este similar altor designeri deja consacraţi.  

Sunt tinerii receptivi la inițiativele voastre, îi interesează arta contemporană și handmade-ul?

Da, sunt foarte receptivi, îi interesează articolele de pe site-urile noastre şi cu mândrie afirm că peste 3.500.000 de cititori urmăresc de șase ani activitatea noastră.


„Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs”, 2015, la AMBASADA, Timişoara. Fotograf: Daniela Lazăr  

Știu că lucrați cu voluntari și ai fost la rândul tău voluntar. De ce crezi că este important voluntariatul?

Am voluntariat timp de șase ani înainte de a porni ONG-ul meu, Asociaţia „Atelierul de Creaţie”, şi consider că a fost o perioadă extraordinară.  Voluntariatul în primul rând te ajută să descoperi ce domeniu îţi place, cunoşti oameni noi şi interesanţi şi este o excelentă metodă de relaxare după un job full-time. Voluntariatul nu ar trebui să se realizeze pentru diplome, recomandări sau în locul internship-urilor plătite. Voluntariatul se face din plăcere, cu pasiune, mult entuziasm şi multă răbdare şi atunci când începe să devină o obligaţie contractuală îşi pierde din farmec. 

Ai vreun sfat pentru cei care nu-și găsesc un loc în piața muncii dar care nu au încă curajul de a începe o afacere?

Ca să începi o afacere îţi trebuie mult curaj, perseverenţă, un plan de marketing, PR wow, şi un buget consistent. Neapărat să ai o echipă pe care să te poţi baza, întrucât singur nu poţi reuşi. Nu poţi să le faci pe toate şi nu este indicat întrucât munca în echipă automat duce la noi idei. Este uşor să începi o afacere, dar este dificil să o continui mai mult de 12 luni. Dacă te gândești că îți începi afacerea pentru a fi propriul şef, atunci greşești frapant, întrucât vei avea şi mai mulţi şefi: clienţii, partenerii strategici, partenerii media. Dacă vrei să îţi deschizi o afacere, încearcă să nu fie o reprofilare majoră, neapărat să cunoşti stadiul competitorilor la nivel naţional şi internaţional şi neapărat să ai un site profesionist realizat.

Din punctul meu de vedere, dacă ai renunţat la o idee înseamnă că nu ai crezut în ea şi nu ai făcut tot posibilul să o implementezi. (Foto stânga: Irina D. Stanciu)