Curtea Constituțională a României a admis parțial, joi, sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție, PNL, PMP și USR privind modificările aduse Codului penal și Legii pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Judecătorii constituționali au stabilit că modificările aduse infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență sunt neconstituționale.

În schimb, contestarea abrogării infracțiunii de neglijență în serviciu a fost respinsă.

Liviu Dragnea, condamnat în primă instanță pentru instigare la abuz în serviciu, ar fi scăpat de proces dacă se adopta noua formă a acestei infracțiuni.

Liderul PSD a comentat decizia Curții Constituționale. Ironic, el a spus că abuzul în serviciu ar trebui extins și la cei care strănută pe stradă.

„Acest articol, care se pare că este cea mai importantă problemă din istoria României, în legătură cu acest subiect noi așteptăm, ca de obicei, motivarea Curții Constituționale. Vom vedea o motivare a Curții Constituționale, după care putem discuta. (...) Noi vom face ceea ce spune Curtea Constituțională în motivare. Este instituția supremă în ceea ce privește controlul constituționalității, suntem obligați să respectăm aceste decizii. (...) Eu cred că abuzul în serviciu trebuie extins ca să fie o lovitură pentru toată lumea, adică să poți să intri în pușcărie și dacă strănuți în spațiul public, pentru că produci un prejudiciu unui alt seamăn”, a spus Dragnea.

Textul propus de PSD și ALDE, cu sprijinul UDMR este următorul:

„Fapta funcționarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu reglementate expres, prin legi, ordonanțe de guvern sau ordonanțe de urgență, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea atribuțiilor astfel reglementate, a unor dispoziții exprese dintr-o lege, ordonanță de guvern sau ordonanță de urgență, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material patrimonial și prin aceasta cauzează o pagubă certă și efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă”.

Textul este însă preluat în foarte mare măsură din propunerea ministrului justiției, Tudorel Toader, fost judecător la Curtea Constituțională.

Vă prezentăm mai jos decizia Curții Constituționale:

A. În ziua de 25 octombrie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, următoarele obiecții de neconstituționalitate:

I. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, obiecție formulată de un număr de 110 deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, Grupului parlamentar al Partidului Mișcarea Populară, Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și deputați neafiliați.

II. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite.

III. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, obiecție formulată Președintele României. 

Constatând identitatea de obiect al acestor trei sesizări, Curtea Constituțională a dispus conexarea cauzelor.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională:

Cu unanimitate de voturi,

1.        A admis obiecția de neconstituționalitate formulată și a constatat că dispozițiile art.I pct.2 [cu referire la art.5 alin.(11)-(14)], pct.4 [cu referire la art.17 lit.a)], pct.5 [cu referire la art.35 alin.(1) fraza a doua], pct.14 [cu referire la art.75 alin.(2) lit.d)], pct.17 [cu referire la abrogarea art.91 alin.(1) lit.c)], pct.20 [cu referire la art.96 alin.(4)], pct.21 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d)], pct.22 [cu referire la art.1121 alin.(2) lit.b) sintagma „probele administrate”], pct.23 [cu referire la art.1121 alin.(21) sintagma „probe certe, dincolo de orice îndoială”], pct.24 [cu referire la art.1121 alin.(3) sintagmele „dacă acesta a cunoscut că scopul transferului este evitarea confiscării” și „probe certe, dincolo de orice îndoială”], pct.27 [cu referire la art.155 alin.(2)], pct.29 [cu referire la art.173 alin.(2)-(5)], pct.30 [cu referire la abrogarea art.175 alin.(2)], pct.31 [cu referire la art.177 alin.(1) lit.b) sintagma „fostul soț” și lit.c) sintagma „au conviețuit”], pct.32 [cu referire la art.1871], pct.33 [cu referire la art.189 alin.(1) lit.i)], pct.40 [cu referire la art.269 alin.(4) lit.b)], pct.41 [cu referire la art.273 alin.(4)], pct.42 [cu referire la art.277 alin.(3) teza a doua cuvântul „pedeapsă”], pct.43 [cu referire la art.277 alin.(31)], pct.49 [cu referire la art.295 alin.(3)], pct.51 [cu referire la art.297 alin.(3)], pct.62 [cu referire la art.367 alin.(6) în privința trimiterii la Codul de procedură penală] și art.II [cu referire la sintagma „probe certe”] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt neconstituționale.

2. A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.I pct.15 [cu referire la art.75 alin.(3)], pct.22 [cu referire la art.1121 alin.(2) lit.a)], pct.38 [cu referire la art.257 alin.(4)], pct.39 [cu referire la art.269 alin.(3)] și pct.40 [cu referire la art.269 alin.(5)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Cu majoritate de voturi,

1. A admis obiecția de neconstituționalitate formulată și a  constatat că dispozițiile art.I pct.6 [cu referire la art.39 alin.(1) lit.b) și lit.e), cu trimitere la lit.b)], pct.10 [cu referire la art.64 alin.(1)], pct.11 [cu referire la abrogarea art.64 alin.(6)], pct.28 [cu referire la art.1591 sintagma „până la pronunțarea unei hotărâri definitive”], pct.40 [cu referire la art.269 alin.(4) lit.c) și (6)], pct.47 [cu referire la art.291 alin.(1)] și pct.50 [cu referire la art.297 alin.(1)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt neconstituționale.

2. A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată și a constatat că dispozițiile art.I pct.6 [cu referire la art.39 alin.(1) lit.c) și lit.e), cu trimitere la lit.c)], pct.13 [cu referire la art.75 alin.(1) lit.d)], pct.21 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.a)-c) și alin.(2)-(6)], pct.22 [cu referire la art.1121 alin.(1) sintagma „probelor administrate”], pct.26 [cu referire la art.154 alin.(1) lit.b) și c)], pct.27 [cu referire la art.155 alin.(3)], pct.40 [cu referire la art.269 alin.(4) lit.a)], pct.42 [cu referire la art.277 alin.(1), (2) și alin.(3) teza întâi], pct.43 [cu referire la art.277 alin.(32)], pct.46 [cu referire la art.290 alin.(3)], pct.52 [cu referire la abrogarea art.298], pct.53 [cu referire la art.308 alin.(3) și (4)], pct.54 [cu referire la art.309] și art.III din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.