Atacul criminal al huliganilor croați în apropierea stadionului echipei AEK din Nea Filadelfeia, Atena, a deschis dezbaterea privind infiltrarea ideologiilor extreme în rândurile suporterilor.

În ce măsură există un substrat politic în spatele ciocnirilor repetate dintre diferitele grupuri de oameni care se adună în jurul emblemei clubului sportiv pe care îl susțin?, se întreabă publicația elenă Kathimerini.

Huliganii croați, membri ai BBB (Bad Blue Boys), nu își ascund convingerile de extremă dreapta – fie prin bannerele pe care le afișează pe stadioane, fie prin diverse gesturi care dezvăluie clar de ce parte a extremelor aparțin. Dar sunt ei un grup neo-nazist care folosește fotbalul ca acoperire pentru a-și promova convingerile politice sau aceste convingeri politice se manifestă suplimentar, ca parte a unui ritual de stadion?

Kathimerini a vorbit cu Vlasis Vlasidis, conferențiar la Departamentul de Studii Balcanice, Slave și Orientale al Universității Macedonia din Salonic, interesat de acest subiect. „Sunt toți huliganii din Balcani fasciști?”, l-am întrebat pe Vlasis Vlasidis, iar răspunsul a fost: „Nu, nu sunt, dar s-ar putea să fie rasiști...”

.Vlasidis se grăbește să clarifice o serie de lucruri: „Eu vorbesc despre originile fasciste ale clubului din Croația, mai precis Dinamo, care supraviețuiesc în anumite grupuri de suporteri. Nu vorbesc despre naziști sau despre un alt element în acest sens. Fasciștii croați au fost împotriva evreilor, a creștinilor ortodocși și a sârbilor ca slavi și chiar au cerut exterminarea biologică a sârbilor, în special a copiilor. Aceștia au fost ustașii. Gruparea fondată de cei care au supraviețuit epurărilor adepților lui Tito a creat echipa Dinamo, iar Iugoslavia nu a interzis acest lucru. De aceea vorbesc despre fasciști, nu din alt motiv”.

Dar cum a apărut această reputație din jurul BBB?

„Naționalismul croat din anii 1980 s-a bazat pe ustași, care au fost curățați de trecutul lor fascist de Franjo Tudjman în teza sa de doctorat, care a fost respinsă de Departamentul de Istorie din Zagreb, așa că, în cele din urmă, Tudjman a devenit doctor al Facultății de Arte (Frumoase). După ce și-a luat doctoratul, Tudjman a început să predea despre naționalismul croat, considerându-i pe ustași o mișcare de eliberare națională și nu fasciști. În aceeași perioadă, Dinamo a încorporat ca suporteri toate elementele naționaliste de tip lumpen. Aceștia, întrucât au acceptat ideea națională a Croației din acea vreme, ce își avea originea în mișcarea ustașilor, au acceptat în esență elementele fasciste ale ideologiei lor.

În niciun caz nu vorbesc despre elemente naziste și în niciun caz nu toți suporterii echipei Dinamo Zagreb susțin idei atât de extreme. Dar aceste idei trăiesc în anumite grupuri, precum BBB. De altfel, multe dintre simbolurile trecutului fascist croat supraviețuiesc și astăzi sub formă de embleme și la nivel de vocabular”.

Adepții duri ai naționalismului sârb

Dar ce se întâmplă în restul Balcanilor? Este această regiune un malaxor, în care o serie de extremiști interacționează cu cultura huliganului și cu un substrat politic?

„Caracteristici similare de ideologie naționalistă există și în grupuri de suporteri ale altor echipe din Balcani (de exemplu, în grupuri de suporteri ale Stelei Roșii și Partizan Belgrad), dar nu putem spune că au o ideologie fascistă”, spune Vlasis Vlasidis.

„Sunt de extremă dreapta, sunt huligani și de multe ori au legătură cu crima organizată. Provin din cele mai sărace categorii sociale, dar nu numai din ele. Majoritatea sunt susținători convinși ai naționalismului sârb și dușmani de moarte ai croaților. Trebuie menționată în mod special complet necunoscuta echipă Obilic, cumpărată de Arkan în 1997 și care de la o echipă de divizie inferioară a câștigat campionate și cupe în Serbia (1997-2000). Se spune că Arkan i-a amenințat pe președinții și fotbaliștii altor echipe, iar suporterii fanatici ai echipei erau veterani ai războiului din Bosnia și personalități din lumea interlopă. Obilic a mai rămas puternică doi ani după moartea lui Arkan, sub președinția lui Ceca. Apoi a luat-o pe tobogan în jos”.

Toate grupările de suporteri duri din Serbia folosesc simbolurile naționaliste ale Serbiei și au atitudini negative față de croați și unguri. „Folosirea svasticii și a saluturilor fasciste nu este larg răspândită, probabil din cauza opoziției față de cel de-al Doilea Război Mondial și a colaborării croaților cu naziștii”, mai explică Vlasis Vlasidis. 

Cazul Bulgariei 

Astfel de elemente se regăsesc și în Bulgaria, unde – după cum subliniază Vlasis Vlasidis – toate grupurile de suporteri au o tentă de extremă dreapta.„Cele mai importante grupuri de extremă dreapta sunt Ultra Block B din galeria echipei Levski Sofia, care salută după model fascist, au svastici, seamănă foarte mult cu adepții Zorilor de Aur (partid de extremă-dreaptă scos în afara legii n.trad.) din Grecia.

În ultimul timp, a început să-și facă simțită prezența puternică și Lauta Army a Lokomotiv Plovdiv. Sloganul lor este God mit uns, care este același cu vechiul motto al armatei bulgare C nashe boga, care înseamnă același lucru. Uniformele lor conțin toate simbolurile nazismului, svastica etc., iar adepții au saluturi fasciste. Ei nu vorbesc despre superioritatea bulgară, dar vorbesc total depreciativ despre țiganii Bulgariei, spunând că sunt o rușine pentru țară”.

Multe grupări își etalează cu mândrie originea bulgară și istoria țării. Le este rușine de perioada comunistă, „vorbesc despre kommunitsitseska okupatsija și despre diktatura”. Dimpotrivă, toată lumea vorbește despre saedinenije (unificarea) Bulgariei cu Rumelia de Est și despre victorii grandioase în Primul Război Balcanic. Ei consideră al Doilea Război Balcanic o catastrofă națională, ca fiind prima catastrofă națională (prvata natsionalna katastrofa). „Deci, sunt naționaliști”, subliniază Vlasidis.

La întrebarea dacă în acțiunile lor există elemente fasciste, Vlasis Vlasidis notează: „Discursul și comunicatele lor nu arată că ar proiecta o superioritate biologică și nici că ar condamna conservatorismul, dimpotrivă se definesc drept conservatori”.

După ce a studiat fenomenul, profesorul Vlasidis subliniază că există o stratificare socială și de clasă în rândurile suporterilor, în funcție de echipa pe care o susțin: „Huliganii lui Levski provin din toate clasele sociale, dar fanii înverșunați ai echipei din Plovdiv provin din cele mai sărace straturi ale orașului. Din șomeri, familii monoparentale, din familii numeroase. Tinerii găsesc refugiu în aceste grupuri și au un sentiment de apartenență. Chiar și copiii mici merg pe stadion, iar părinții sau frații lor îi îmbracă și le piaptănă părul pentru a arăta ca niște huligani. Integrarea în aceste grupuri începe devreme. În opinia mea, aceasta este o problemă în principal socială și mai puțin politică”, mai spune profesorul Vlasidis. 

Ura românilor față de unguri 

Ce se întâmplă în România? Există un substratat politic și o tendință spre extreme? „Supoterii duri sunt huligani clasici și nimic mai mult. Principalul dușman este însă naționala Ungariei, precum și echipele din Ungaria cu care există o rivalitate acerbă și pe plan ideologico-politic. Însă nu există nicio legătură cu fascismul ca ideologie”.

Profesorul Vlasidis observă că, deși ultrașii sunt peste tot, „atmosfera nu este ca cea pe care o găsești în altă parte, nu există acea tensiune pe stadioanele românești, este mai degrabă ca o sărbătoare”.

Ritmul este stabilit de președinții echipelor, care „sunt mari oameni de afaceri cu un discurs mai extrem. Balcanici, care de la papornițe au devenit oameni de afaceri. Toate acestea sunt o estetică lumpen care își găsește expresia în fotbal”.

Sursa: RADOR