Context

Alegerile locale de duminică au loc în toate regiunile ucrainene controlate de regimul de la Kiev. Asta înseamnă că în estul controlat de separatiști și în peninsula Crimeea, anexată ilegal de Rusia, nu are loc niciun scrutin.

Climatul din țară este unul complicat. Societatea este divizată între naționaliști și pro-ruși, din cauza războiului de 18 luni din estul țării. Frustrarea generată de acest conflict este mare, având în vedere că regimul de la Kiev a trimis pe front peste 83.000 de militari, dar nu a reușit să învingă rebelii.

Care e situația de pe frontul ucrainean aflați aici.

În același timp, economia țării e aproape de faliment. Războiul a redus dramatic finanțele țării, iar pierderea estului ca bazin industrial face țara, practic, dependentă de ajutor internațional.

Cum arată scena electorală?

Frustrarea din societatea ucraineană a provocat atomizarea scenei politice din Ucraina, afirmă Europa Liberă. În total, 130 de partide participă la cursa electorală locală de duminică.

Pentru președintele Poroșenko, concurența locală e una serioasă. Partidul său, „Solidaritatea”, nu are structurile locale foarte dezvoltate. Iar în ciuda faptului că sondajele îl dau favorit, surprize nu sunt excluse. Popularitatea lui Poroșenko a ajuns la 26%, adică jumătate din cea de la momentul alegerii sale în funcția de șef al statului, în mai 2014.

Premierul Arsenyi Iațeniuk a căzut atât de mult în sondaje, încât partidul său nici măcar nu s-a înscris în cursa electorală locală. Partidul fostului premier Iulia Timoșenko încearcă să revină pe scenă cu sloganuri populiste, diametral opuse față de cererile creditorilor internaționali.

În acest context, Blocul Opoziției, adică partidul fostului președinte Viktor Ianukovici, are șanse să câștige mult mai multe voturi decât ar vrea puterea pro-occidentală de la Kiev. Zonele estice, apropiate de linia frontului, sunt cele care trebuie urmărite duminică, în ideea în care tradiția locală dictează că oamenii votează cu oligarhii locali, care nu s-au schimbat de la Euromaidan încoace.

De ce sunt, totuși, niște alegeri locale atât de importante?

Pentru că cei aleși duminică vor beneficia, cât de curând, de o descentralizare masivă a puterii centrale de la Kiev și de autonomie sporită în administrarea taxelor colectate.

De asemenea, planul prevede ca liderii locali să poată stabili singuri reguli și formulare, în sensul în care li se dă libertatea de a reduce birocrația, care sufocă dezvoltarea economică. Contribuția autorităților locale va fi una decisivă și în eforturile de combatere a corupției.

Problema cea mai mare a acestei descentralizări este însă aceea că beneficiile acordate autorităților locale ucrainene ar trebui, teoretic, să fie aplicate și regiunilor separatiste din est. Ideea nu e primită deloc bine nici de oameni, nici de majoritatea politicienilor. Dar obligația unei autonomii extinse este trecută în Acordul de la Minsk (II).

Cât de mare e, în aceste condiții, implicarea politică?

Sondajele recente arată că trei din patru ucraineni ar urma să voteze, în ciuda nemulțumirii evidente față de conducerea centrală și față de situația țării lor. De altfel, implicarea în lupta cu separatiștii pare să se fi transferat pe câmpul de bătălie electorală.

Săturați de atâta corupție, activiștii ucraineni par determinați să asigure corectitudinea alegerilor. Astfel, la Mariupol, unde oligarhul Rinat Ahmetov deține o tipografie, care a tipărit buletinele de vot, activiști au ocupat sediul acesteia pentru a verifica acuzații că ar fi fost tipărite mai multe buletine într-o tentativă de fraudare.

Și, totuși, nu toți vor vota

E vorba despre persoanele strămutate în interiorul Ucrainei din cauza conflictului din est. Președintele Poroșenko va trebui, la un moment dat, să răspundă la întrebarea de ce nu le-a permis acestor oameni să voteze.

Unii analiști consideră că motivul e frica acestuia că vor vota împotriva partidului său, din cauza conflictului și a situației mai mult decât delicate în care aceste persoane se află. În acest moment există 1,4 milioane de persoane strămutate în Ucraina, care nu sunt refugiați în sensul dreptului internațional pentru că nu au trecut nicio frontieră.

Cu toate astea, oamenii au dreptul la protecție din partea statului lor, care nu este nicidecum adecvată. În plus, deși a promis simplificare procedurilor de înregistrare, regimul Poroșenko nu a făcut nimic. Astfel, oamenii strămutați sunt cu domiciliul legal în continuare în regiunile separatiste, ceea ce îi descalifică de la vot.

Mai multe despre criza umanitară din Ucraina aflați aici.

La final, una-alta despre capitală

Vitali Kliciko, odată eroul Occidentului din Euromaidan, trebuie să lupte pentru fotoliul său de primar al Kievului. În prezent, conform datelor furnizate chiar de echipa sa de campanie, „o treime din oameni îl iubesc, o treime îl urăsc, iar restul sunt indeciși”.

La alegerile locale trecute, Kliciko câștigase lejer cu 51% din primul tur. Acum însă, cu orașul aproape de faliment, cu o echipă managerială populată, în parte, cu figuri ale fostului regim detestat la Kiev, lupta fostului boxeur e una mult mai grea.

Și dincolo de bătălia pentru Kiev, imaginea șifonată a lui Kliciko are și importanță pentru Petro Poroșenko. Kliciko este acum președinte al partidului prezidențial, după ce fosta sa formațiune s-a unit prin absorbție cu Blocul Poroșenko.