După atentatele extrem de grave din Paris, dar și după doborârea avionului rusesc în Egipt, Vladimir Putin a devenit, din nou, frecventabil. Amenințarea ISIS trebuie combătută, dar scuză asta uitarea mișcărilor Kremlinului din Ucraina?

De luni de zile, Vladimir Putin cere formarea unei coaliții internaționale pentru combaterea terorismului în Siria. Apelurile sale au fost primite cu mare rezervă de liderii occidentali, unul dintre motive fiind cel ucrainean. În caz că cineva a uitat: Federația Rusă a anexat ilegal peninsula Crimeea și duce un război prin așa zișii separatiști în estul Ucrainei, cu scopul clar de a destabiliza țara și a-i împiedica apropierea de Vest.

Totul s-a schimbat însă la summitul G20 din Turcia unde „toată lumea voia să vorbească cu el” (Putin, n.a.), așa cum explică una din consilierele președintelui rus. Și dacă nu o credeți, s-a văzut. Poza cu el și cu Barack Obama e celebră.

După atentatele de la Paris, Putin a transmis condoleanțe lui Hollande și a ordonat ca forțele sale din Siria să trateze Franța ca un aliat în operațiunile împotriva ISIS. Hollande a anunțat că la finele lui noiembrie se va duce la Moscova în vizită oficială. Modelul s-a mai văzut. Imediat după atentatele de la New York, din 11 septembrie 2001, Bush și Putin erau prieteni la cataramă, până la intervenția SUA din Irak.

Ce vrea Putin de la Hollande este o intrare înapoi în cercul european. Dacă ne amintim, Hollande a fost unul dintre primii lideri care a adus în discuție o eventuală ridicare a sancțiunilor impuse Rusiei în urma episodului Ucraina.

Ce contează că, la debutul raidurilor franceze din Siria, Putin dădea cu Franța de pământ cum că „este o distrugere a dreptului internațional”. Argumentul Kremlinului era că singura intervenție legitimă din Siria este cea rusească în contextul în care e singura „aprobată” de regimul Assad.

La summitul G20, Ucraina a fost un subiect marginal. Și uite așa, cel care încalcă fără pic de rușine dreptul internațional ajunge să îi acuze pe alții că ar face-o pentru ca, apoi, să îi curteze întru uitarea episoadelor incomode pentru el.

Că doar, așa cum spune însuși Putin, „viața merge înainte, totul se schimbă. Apar noi provocări, noi amenințări, cărora cu greu le putem face față singuri”. Așa o fi, dar cum va răspunde Occidentul la întrebarea ‘De ce ați sacrificat Ucraina’?

Cu material Spiegel