Multă lume ar fi crezut că, odată cu aderarea la UE, țara România avea să intre pe făgașul normal de dezvoltare statală. Numai că realitatea românească bate orice scenariu de film - în toate aspectele vieții publice.

Pentru sătenii din Adunații Copăceni, un investitor interesat să cumpere terenuri și să dezvolte o afacere ar fi reprezentat providențiala mână a lui Dumnezeu pusă în capul lor. Când colo, o investigație care a durat peste un an arată cum România (și Adunații Copăceni) ar fi trebuit să găzduiască o bază aeriană rusă, numită generic fabrică de avioane Tupolev. Povestea este presărată cu personaje „penale” la propriu și cu unele la figurat, precum Varujan Vosganian, care nu e „penal” doar pentru că l-a scăpat Senatul de asta. Mai găsiți bani de la Kremlin, rutați prin Germania și alte picanterii din universul afacerilor corupte ale României. 

Din universul ireal al României, așa cum a notat întreaga presă internațională, face parte și garda de onoare a scriitorilor din pușcării. Ministrul Justiției, care a declarat război posibilității de reducere a pedepsei cu închisoarea prin fabricarea pe bandă rulantă a unor opere așa zis științifice, a reușit în ședința de Guvern să obțină suspendarea articolului respectiv de lege până în septembrie. Deși e un pas înainte, confuzia tipică aruncă o umbră asupra aplicării acestei suspendări și presează Executivul să vină cu o soluție definitivă.

Tot despre „penali”: o altă problemă atașată dosarelor de mare corupție este, dincolo de pedepsirea făptașilor, recuperarea prejudiciilor. În fond, că stau la pușcărie, problema lor. Dar societatea românească nu se hrănește cu asta. O analiză detaliată vă explică de ce e, de exemplu, Dan Voiculescu atât de greu de executat pentru a recupera prejudiciul de nu mai puțin de 60 de milioane de euro din dosarul ICA. Schema e frumoasă rău: contracte încrucișate, cecuri în alb și manipularea cadrului legal (etern vag în România) până la punctul în care firmele lui Voiculescu practic s-au asigurat împotriva executării.

Pe plan extern universul ireal se destramă încet-încet. Angela Merkel a realizat că un milion de refugiați într-un singur an e cam mult, chiar și pentru o țară ca Germania cu surplus bugetar anul trecut de 12 miliarde de euro. Așa că guvernul său a aprobat legi mai restrictive privind azilanții. Pachetul include suspendarea reunificării familiei, plată parțială pentru cursurile de integrare și noi țări de origine considerate sigure, precum Tunisia, Algeria și Marocul.

Recomandarea de lectură a redacției:

Afacerea Bouvier - Cum s-a folosit un dealer de artă de regulile opace ale pieței pentru a fura de la un oligarh rus - New Yorker