Ce este propaganda la nivel fundamental? Cum influențează tehnologia campaniile de dezinformare? Au românii un „scut” în fața acestor fenomene?

Propaganda și campaniile de dezinformare menite să distorsioneze percepția publicului despre valorile democrației moderne și importanța spațiul transatlantic sunt astăzi printre cele mai importante fenomene care amenință stabilitatea și evoluția țărilor democratice din spațiul european și nord-american.

Impactul pe care aceste elemente le pot avea asupra regimurilor democratice și sferelor publice a atras apariția unei noi generații de cercetători, în special din zona științelor sociale, care încearcă să deslușească procesele interne și riscurile asociate acestor fenomene.

Corneliu Bjola este unul dintre cei mai activi experți din această zonă, fiind profesor de studii diplomatice în cadrul Universității din Oxford, specializat în diplomație, teoria negocierii, etica internațională și managementul crizelor.

La începutul anului 2017, profesorul Bjola a acordat un interviu echipei Euractiv România deschizând pentru cititorii noștri mai multe direcții de înțelegere pentru fenomenul propagandei digitale în spațiul european.

 Citește interviul Euractiv cu profesorul Corneliu Bjola din 2017

„Propaganda identifică slăbiciuni într-o societate”, ne spunea profesorul Bjola atunci.  „Eliminarea ei poate duce la reducerea presiunii, dar nu la vindecarea rănilor respective. Lucrul acesta este important pentru Uniunea Europeană. După criza financiară din 2008, încrederea în UE a scăzut creând un teren fertil pentru dezinformări sau narațiuni care atacă comunitatea europeană din mai multe unghiuri.”

Viziunea sa incorpora atunci și iminența unui conflict informațional. ”Nu vreau să exagerez, dar cred că suntem în pragul unui război informatic în care propaganda este folosită agresiv pentru avansarea de interese strategice. Una dintre problemele principale atunci când ești confruntat cu propaganda este cum reacționezi la ea. Poți să încerci să sporești securitatea informatică și asta poate crea probleme pentru cetățeni și media în cazul in care măsurile adoptate știrbesc dreptul de opinie si de exprimare - așa că trebuie să fii foarte atent. Sau, pe de altă parte, poți să cauți soluții pentru eliminarea propagandei prin identificarea și adresarea zonelor cu cel mai mare risc, respectiv a faliilor sociale sau politice pe care propaganda încearcă sa le exploateze. Cele două abordări se completează reciproc și cred că trebuie folosite într-un mod echilibrat.”

                                                                                                                                     * * *

La un an de la acest interviu, ne-am reîntâlnit cu profesorul Bjola pentru a explora în mai mare detaliu ce înseamnă de fapt propaganda și modul în care confuzia produsă de aceasta s-a acutizat în ultima perioadă.

EURACTIV România: Comunicarea online combină consumul masiv de informație cu diseminarea (cvasi-imediată în raport cu realitatea) a informațiilor. Anul trecut ne vorbeați despre modul în care platformele media online, precum și rețelele sociale, s-au adaptat la această situație dând naștere unei tendințe de captare a atenției publicului (clickbait, știri inventate etc.). În recenta sa carte, „Despre Tiranie”, Timothy Snyder scrie că „dacă nimic nu este adevărat, atunci totul este spectacol. Cel mai mare portofel plătește pentru cele mai orbitoare lumini”. În acest context, care este rețeta contemporană pentru păstrarea gândirii critice?

Corneliu Bjola: Este o întrebare importantă, al cărei răspuns depinde în mare măsură de modul în care ne raportăm la ceea ce numim propagandă și de modul în care ea deformează instrumentele de gândire critică.

La nivel retoric, a devenit destul de uzual ca actorii politici să atașeze eticheta de propagandă oricărei declarații lansate de oponenți sau de media care nu se aliniază pozitiv cu percepția pe care o au despre ei înșiși. Președintele Trump folosește, de exemplu, frecvent aceasta tehnică împotriva CNN și a altor canale media americane care îi critică pozițiile politice. Este o metodă facilă de a contesta atitudini critice, fără a intra în substanța argumentelor avansate de oponenți și din această cauză nici foarte eficientă. În măsura în care criticile formulate sunt bine întemeiate, discreditarea lor retorică prin folosirea sistematică a etichetei de propagandă sugerează vulnerabilitate politică, lucru pe care opinia publică tinde sa îl retină. Astfel se explică creșterea credibilității CNN, în ciuda atacurilor sistematice ale președintelui Trump din ultimii doi ani.

La nivel fundamental, propaganda se referă la activități intenționate care încearcă să influențeze percepția publică a unor evenimente politice, prin mijloace de denaturare substanțială a adevărului, în scopul atingerii unor obiective politice sau strategice.

EURACTIV România: Contextul la care ne raportăm este complex. Putem observa astăzi o multitudine de fenomene care se suprapun, se intersectează sau concurează pentru atenția publicului. Se vorbește în aceeași situație și deseori suprapus despre propagandă, despre dezinformare, despre fake news, despre senzaționalism, despre demagogie și populism. Ce este atunci, în mod fundamental, propaganda?

Corneliu Bjola: La nivel fundamental, propaganda se referă la activități intenționate care încearcă să influențeze percepția publică a unor evenimente politice, prin mijloace de denaturare substanțială a adevărului, în scopul atingerii unor obiective politice sau strategice.

Campaniile de dezinformare atribuite Federației Ruse (...) au toate același numitor comun: slăbirea unității politice a țărilor europene, subminarea relației transatlantice și crearea de sprijin politic pentru eliminarea sancțiunilor introduse de UE și SUA împotriva Rusiei după anexarea Crimeii de către aceasta în 2014.

Activitățile Federației Ruse în spațiul public european și american din ultimii ani se încadrează foarte bine în această logică. Campaniile de dezinformare atribuite Federației Ruse din timpul referendumului privind apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană, din timpul alegerilor prezidențiale din SUA sau Franța, din contextul declarației de independență a Cataloniei sau în raport cu alte evenimente politice din țările din centrul și estul Europei au toate același numitor comun: slăbirea unității politice a țărilor europene, subminarea relației transatlantice și crearea de sprijin politic pentru eliminarea sancțiunilor introduse de UE și SUA împotriva Rusiei după anexarea Crimeii de către aceasta în 2014.

Europenii au fost destul de lenți în a recunoaște amploarea și virulența acestor campanii, dar am convingerea acum că situația începe să se redreseze. Se lucrează foarte intens, la diferite nivele, pentru îmbunătățirea factorului de reziliență societală prin dezvoltarea de capacitate de monitorizare și răspuns în timp real, precum și prin informarea publică privind tehnicile și vectorii de dezinformare. „Bătălia” nu e câștigată încă, dar balanța de forțe s-a îmbunătățit considerabil.

EURACTIV România: Cum vedeți influența tehnologiei digitale?

Corneliu Bjola: Problema, din păcate, este că fenomenul propagandei digitale are toate șansele să se agraveze în perioada următoare.

Dacă în urmă cu trei sau patru ani, trolling-ul („postaci” plătiți sau motivați să denatureze mesaje prin comentarii negative) reprezenta principala sursă de îngrijorare în sfera publică digitală, explozia de fake-news (știri false, diseminate în mare parte intenționat) a devenit principala prioritate pentru eforturile anti-dezinformare.

(...) de remarcat în această evoluție a tehnicilor de dezinformare este tendința de trecere de la deformarea realității prin postaci, la generarea de „realitate alternativă” prin fake-news and fake-visuals.

Este posibil însă, în viitorul apropiat, să ne întâlnim cu situații în care interviuri video cu personalități publice sa fie complet falsificate, de exemplu cu președintele Obama pledând chipurile pentru recunoașterea Crimeii ca parte a Rusiei, sau președintele Comisiei Europene susținând, să spunem, secesiunea Cataloniei. Tehnologia deja există, dar încă necesită îmbunătățiri. Ce e important de remarcat în această evoluție a tehnicilor de dezinformare este tendința de trecere de la deformarea realității prin postaci, la generarea de „realitate alternativă” prin fake-news and fake-visuals.

(...) tehnologia digitală va permite ca generarea și impunerea de „realității alternative” să capete probabil proporții de masă.

Asistăm astfel la o transformare calitativă importantă în care granița dintre realitate și ficțiune este încețoșată sau ștearsă complet, ceea ce Jean Baudrillard denumea simulacrum: o copie a realității, dar fără original. Fenomenul „propagandei negre” (prezentarea de ficțiune ca realitate) nu este nou (vezi campania promovată de Uniunea Sovietica în anii '80 despre SIDA ca fiind un proiect al armatei americane scăpat de sub control), dar tehnologia digitală va permite ca generarea și impunerea de „realități alternative” să capete probabil proporții de masă.

EURACTIV România: Cât de importantă este educația în acest context?

(...) „scutul protectiv” atribuit educației în România s-ar putea să nu fie așa puternic cum ne-am dori.

Corneliu Bjola: Nivelul de educație este menționat frecvent în studiile de specialitate ca un factor determinant pentru a explica vulnerabilitatea la dezinformare. Cu cât mai înalt nivelul de educație, cu atât mai puțin probabil să cazi victimă încercărilor de manipulare informațională. 

Argumentul este inspirat de valoarea de „scut protectiv” a competențelor de gândire critică pe care tinerii le dezvoltă în liceu și la universitate, dar evident, calitatea educației contează de asemenea.

În condițiile în care „fabrici de diplome” continuă să existe în proporție de masă, predarea rămâne bazată pe memorizare și recitare de texte, iar fenomenul plagiatului este ignorat, „scutul protectiv” atribuit educației în România s-ar putea să nu fie așa puternic cum ne-am dori.

EURACTIV România: Deși am abordat deja tangențial acest subiect prin prima întrebare, aș vrea să vorbim despre impactul propagandei, dezinformării și senzaționalismului, cu alte cuvinte despre impactul informării defectuoase și/sau rău intenționate. Care este pericolul real pe care îl înfruntăm?

Corneliu Bjola: După cum v-am spus, propaganda are un sigur rol: de a mobiliza suport politic pentru un anumit proiect prin denaturarea substanțială a adevărului. Pe termen lung, operațiunile de propagandă eșuează în mod inevitabil, întrucât e greu de susținut artificial o narațiune bazată pe neadevăr, în flagrantă contradicție cu realitatea. Idealul „Omului Nou” promovat de regimul comunist în anii ‘80 este un exemplu clasic de contradicție fatală între așteptări și realitate.

Pe termen scurt, propaganda poate să obțină ceva rezultate, dar longevitatea sa depinde în mare măsură de credibilitatea mesajului și a mesagerului. Campania anti-Soros și-a dovedit deja limitele politice în Ungaria și mult mai repede în România și mă aștept ca cea privind „statul paralel” să intre în declin curând. Amândouă sunt bazate pe o mare cantitate de neadevăr și din această cauză sunt greu de menținut credibile. Ce este însă îngrijorător pentru sistemele democratice, în special pentru cele tinere ca țările din Europa de Est, este impactul instituțional generat de folosirea obsesivă a propagandei pe plan intern. A menține viabil un mit politic bazat pe neadevăr necesită o decredibilizare a mesajelor contradictorii și a oponenților. Reducerea libertății de opinie și intimidarea politică a oponenților reprezintă o consecință logică a acestei constrângeri: nevoia de a menține artificial credibilitatea unei acțiuni de propaganda în condițiile în care mesajul și mesagerul își pierd credibilitatea organic.