Comunitatea sirienilor din România a crescut în ultimii ani din cauza conflictelor din țara lor. Le place România, au școala lor aici, dar abia așteaptă să se întoarcă acasă, chiar dacă acolo îi așteaptă doar ruinele caselor în care au locuit cândva.

I-am întâlnit pe unii dintre ei la Școala Arabă Tichrin. Veniți din Siria, unii de mulți ani, alții de curând, profesorii de aici îi învață pe copiii arabi engleza, matematica, limba română, chimie, fizică și alte discipline.

Ei nu au venit închiși într-o camionetă, nu au traversat marea într-o barcă gonflabilă alături de alte zeci de oameni. Cei veniți în ultimii ani au venit, însă, din același motiv din cauza căruia zeci de mii își riscă viața pe drum: conflictul din Siria.

Fac parte din clasa intelectuală a Siriei. Aveau acasă tot ce le trebuia, un statut. Deși susțin regimul Bashar al-Assad, urmările conflictului sunt aceleași și pentru ei. Asediul ISIS, regulile absurde la care trebuiau să se supună i-a forțat să plece, iar România a devenit a doua casă pentru ei.

În biroul directorului școlii, deasupra, sus pe perete, veghează imaginea lui Bashar al-Assad, președintele Siriei, considerat de Occident dictatorul care își ucide cu sânge rece poporul pentru a se menține la putere. Cei care îl susțin îl văd, însă, ca pe un om modest, dedicat doar poporului.

Își amintesc prin ce au trecut în Siria, cum și-au pierdut rudele sau cum au fentat moartea prin simplul fapt că au ales să plece. Dar speră în continuare să se termine confruntările armate și să se întoarcă acasă. Până atunci, și-au găsit un rost în România.

  Notă importantă: Materialul video are subtitări în română și engleză și este disponibil în format HD. Vă rugăm selectați aceste elemente utilizând butonul Setări/Settings al YouTube.

 

Amal – profesoară de engleză

„Eu am absolvit literatură engleză. Soțul meu este medic stomatolog, a studiat în România în urmă cu 20 de ani.”

„Când grupurile armate au ocupat zona în care stăteam noi (în orașul Duma), ne-am gândit să cea mai bună idee este să venim aici (în România). Inițial nu am vrut și am mai stat, mai mult decât trebuia. Și acum țin minte, copilul meu își punea degetele în urechi ca să nu mai audă împușcăturile din jur. Îmi spunea «Nu vreau să mor! Nu vreau să mor! De ce ne atacă grupurile armate?».”

„Eu țin minte ceva care m-a afectat foarte mult. Într-o zi, când mergeam pe stradă cu copilul la examen, erau pe strada oameni mascați... «De ce mergeți așa? De ce sunteți îmbrăcați așa? Unde mergeți? Mai încolo voi nu să aveți voie să faceți ce vreți, noi o să facem orice.» Ceva de genul acesta... În plus, exploziile pe care le auzeam toată ziua și toata noaptea. După am venit aici.”

„Așa am decis să venim în România pentru că aici a mai fost soțul meu, iar noi am venit legal. Acum nu știu dacă mai există un perete întreg din casa noastră.”

„Am lăsat totul în Siria. Soțul avea și fabrică și cabinet. Ne gândim că, dacă va fi din nou pace în Siria, ne vom întoarce sigur acolo. În Siria – în țara noastră – sunt oameni de pace. Ce s-a întâmplat acolo e foarte ciudat.”

„În România, lucrez ca profesor de limba engleză la Școala Arabilor Sirieni din România. Nu mai știu nimic de ce e acasă. Toată familia a plecat de acolo.”

Darin Salman, fiica directorului școlii

„Abia m-am întors din Siria de o săptămână. Sunt zone distruse acolo unde se află teroriști.”

„Eu am trăit în România, părinții mei sunt veniți de mulți ani. Aici am învățat, aici am lucrat, dar vreau să mă întorc în Siria, să lucrez și să fac ceva și acolo. Adică am făcut ceva aici și vreau să fac și în țara mea.”

„Eu sunt născută în România, dar mi-am pus în cap să fac ceva în Siria, la fel ca și alți tineri, să facem în Siria ce am învățat.”

Salman Assad - director Școala Arabilor Sirieni

„În Damasc, era siguranță totală până să înceapă problemele. Proprietarii de buticuri, de magazine, nu închideau când plecau undeva. Puneau un scaun în dreptul ușii și nimeni nu intra. Magazinul rămânea deschis. Cine intra să fure? Nimeni. Dumneavoastră opriți mașina, lăsați geamul deschis, mașina deschisă... Ai geanta acolo, ai... Eu nu exagerez. Eu spun adevărul, domnule. Vă întoarceți la mașină peste 2-3-4 ore... E perfect, cum ați lăsat-o. S-a întâmplat – să fiu corect – ceva poate la 100 de cazuri. E normal. Dar în general, așa era Siria.”

„Pentru noi, România este a doua țară. Sunt sirian, iar acum sunt și român.”

„ Am învățat aici, iar după m-am întors în Siria, după doctorat. Acolo, am lucrat ca profesor universitar. Sunt doctor arhitect. Am făcut armata în Siria, am lucrat. apoi m-am întors aici (în România) fără să plănuiesc să trăiesc aici. Am venit și după o perioada mi-a intrat în cap că vreau să-mi învăț copilul. Darin era clasa I. După un timp mama a făcut o clasă acasă – o școală acasă – și de aici a ieșit ideea să facem o școală.”

„După ce a început conflictul, au venit refugiați din Siria la mine, și din cei pe care îi cunoșteam, și pe care nu-i cunoșteam. Cel mai important pentru ei era să-i învățăm pe copii. E imposibil să ajut pe toată lumea. Unii au rămas aici, dar cei mai mulți au plecat mai departe în Germania, Suedia. Mi-e milă de oamenii aceștia, că au trăit bine acolo. E ceva trist, oameni care au venit de-acolo cu mâna goală. Din cauza teroriștilor. Ne-au dat în urmă cu o mie de ani.”

„Este o istorie veche între România și Siria. Daca România stă și se gândește bine despre Siria. E foarte logic. Suntem frați.”

„Dacă dumneavoastră îmi spuneți «Mergeți în Elveția, cea mai mare vilă, cea mai mare mașină, cel mai mare salariu, cel... Trăiți acolo în Geneva sau în... Sau stați aici în București, unde stați». Sincer, pur și simplu, fără să mă gândesc...”

Românul din Homs

„Tot timpul am fost uniți. Eu provin dintr-un oraș mixt. Eu vin din Homs. Am venit foarte recent. Am avut posibilitatea să vin de la început. Tata este sirian. Eu sunt sirian și român. Mama este româncă. M-am născut în România, apoi, în 1999 ne-am întors în Siria. Am stat acolo până în 2016. Atunci ne-am întors în România. Aveam posibilitatea să ne întoarcem în orice moment.”

În Homs, bombardamentele au început din 2012. Dar orașul a fost eliberat de teroriști și a revenit sub puterea guvernamentală.

„Am rezistat. Am fugit în Damasc, unde am stat un an. Ne-am întors acasă. Totuși, nu am scăpat. Casa noastră a fost dărâmată în urma a două explozii și nu am mai rezistat. Mi-am pierdut casa și doi veri în explozie. Am zis că venim în România temporar. Apoi mă întorc (în Homs) la ruina pe care mi-au lăsat-o și o refac.”

„După ce au ocupat orașele, satele, și-au impus toate fanteziile. Pentru că nu este islam ce fac ei, nu este religie, nu există în islam așa ceva. Să te îmbraci în negru de sus până jos, nu ai voie internet, un bărbat nu are voie să se îmbrace în pantaloni de blugi. Nu e posibil. La ora 8, toată lumea trebuie să se culce. Asta nu este religie.”

„Eu predau chimia. În Der Zor, să vă dau un exemplu, au interzis Chimia pentru că este eretică. Cum adică chimia este eretică? Statul Islamic, acești teroriști au anulat chimia pentru ca au zis că este de la diavol. Și biologia. Au spus că dacă te bagi în știința creării, te bagi în știința lui Dumnezeu... trebuie tăiat. Au fost interzise biologia și chimia. Nu sunt oameni normali. Islamul încurajează știința, nu este împotriva ei, islamul încurajează educația. Statul Islamic nu reprezintă islamul. Noi suntem musulmani și știm asta.”

Autori: Andrei Astefănesei (interviu, text), Dani Drăgan (filmări și editare video)


Proiectul nostru

Ruta pe care refugiații curg din Siria spre Europa nu s-a închis după vârful din anul 2015. Doar numărul celor care ajung în Vestul bogat și plin de oportunități a scăzut, după ce traseul s-a îngreunat mult față de conjunctura favorabilă din urmă cu un an și ceva.

Unele state și-au închis, practic, granițele, forțând valul de oameni sa le ocolească sau blocând pur si simplu drumul lor spre visul european.

Ajutarea refugiaților este în continuare o problemă pentru statele sărace din regiune, care nu au suficiente resurse pentru a-i găzdui și care s-au trezit, peste noapte, cu mii de oameni vulnerabili pentru care trebuie să asigure condiții minime de viață.

EurActiv România a documentat cu sprijinul financiar oferit de German Marshall Fund – Black Sea Trust, dificultățile și tragediile imigranților și refugiaților mai vechi sau mai noi din Orientul Mijlociu care bat la poarta Europei. Ne-am uitat mai atent la provocările cu care se confruntă, dar și la oportunitățile pe care le pot accesa pentru a-și reface viața, la povești de groază despre modul în care oamenii au scăpat de la moarte și la exemple formidabile de compasiune, la prejudecăți înșelătoare și neînțelegeri ce privesc realitățile zilnice și la cazuri extraordinare de integrare.