30 iulie, 2019, ora 19:00.

Câteva sute de oameni s-au strâns în Piața Victoriei, din București. Strigarea pe Facebook a fost dată după ce stenogramele, inclusiv cele audio ale dialogului disperat al Alexandrei Măceșanu cu STS și Poliție au fost publicate în mass-media.

Puțini oameni, multă emoție: tristețe, deznădejde, disperare, dar mai ales neputință. Pe un banner negru scrie: ”Voi le-ați ucis!”

Discuțiile gravitează în jurul semnelor de întrebare. Ce e de făcut? Cum pot fi profesionalizate instituțiile statului? De ce n-au empatie polițiștii? Dacă ar fi schimbat guvernul, cine ar prelua frâiele țării?

Jandarmii monitorizează mulțimea de pe trotuarul din fața clădirii guvernului. O mamă și-o bunică stau strânse în jurul unuia dintre altarele improvizate din candele, în formă de inimă și le explică fetițelor de nouă, 10, 11 ani ce înseamnă crimă, agresiune, viol. Consideră că dacă micuțele sunt informate, vor ști să se apere, în situații critice.

Anul trecut copilele au înțeles pe 10 August ce înseamnă gaze lacrimogene, intervenție brutală și nejustificată a autorităților. Mama recunoaște că fiicele sunt privite ca niște ciudate, de către colegi și profesori dacă povestesc despre participarea lor civică la mitinguri, în stradă. Într-un grup, un bărbat recunoaște că trăiește un blocaj total.

La muncă, emoția negativă generată de incompetența statului român îl paralizează, nu se poate concentra, îl face să piardă eficiența. Cineva îl întreabă dacă se gândește să emigreze, iar răspunsul vine strigat din partea unei femei: ”Să emigreze ei!”

Un alt grup omagiază gestul eroic al Alexandrei, dar recunoaște că dacă tânăra de 15 ani n-ar fi fost ruda unei persoane publice, crima odioasă ar fi fost ascunsă sub preș, de indiferența și incompetența autorităților, ca atâtea alte situații tragice.

Cineva încearcă o predicție negativă, legată cu știrea că, deși nu s-a terminat reconstituirea crimei de la Caracal, s-ar putea să apară curând un comunicat sec al poliției despre sinuciderea ucigașului, așa după cum s-a anunțat recent, în cazul criminalului din Timiș, cercetat pentru uciderea unui polițist.

Oamenii se întreabă: ”De ce îl mută din Craiova, dacă nu au terminat reconstituirea? Vor ”să-l sinucidă”...?

Nimeni nu strigă vreunul mesaj de protest sau indignare. Toți vorbesc în șoaptă. Piața Victoriei arată ca un loc de priveghi, cu rude, prieteni și cunoștințe, deși nimeni n-a cunoscut-o pe Alexandra.

Pe la ora 21:30, deși ceva mai subțire numeric, grupul de protestatari pornește în marș către MAI. Părea un cortegiu funerar. Pe drum se alătură cetățeni de pe margine.

Bannerul negru pe care scrie ”Voi le-ați ucis” este lipit pe treptele de la intrare. Pentru câteva minute, în Pta Revoluției s-a auzit doar o voce preînregistrată într-o portavoce.