Cinci studenți au trăit cinci zile într-o tabără ad-hoc pentru refugiați. Au trăit în cort, au mâncat conserve și altă mâncare gătită în câmp. Au avut proveniențe asumate din Siria, Irak, Iran, Afganistan și Somalia. Și au cerut azil.

Participanții la experiment au devenit refugiați pentru cinci zile, la marginea Bucureștiului, într-un poligon al Armatei Române. Au depus formularele pentru azil și au trecut prin procedurile prin care trece un solicitant de azil.

Dacă la început credeau că refugiații au venit să fure locurile de muncă ale românilor, propria experiență i-a făcut să își reconsidere poziția. 

Proiectul-experiment, organizat de Centrul Român de Politici Europene, a vrut să scoată studenții din zona lor de confort și să încerce să simuleze - atât cât este posibil - situația în care s-ar afla un refugiat ajuns în România pentru a depune o cerere de azil. 

În niciun moment, proiectul nu a avut ca intenție să includă componenta traumei prin care trec acești oameni în țările lor de origine, majoritatea devastate de război.

Dar câți dintre noi știm ce înseamnă să ceri azil? Sau cât de greu este să te adaptezi unei culturi și societăți străine? Sau care sunt impedimentele culturale atunci când efectuează o vizită la medic? Există în România medici specializați în această interacțiune?

Și, poate cel mai important, au venit oamenii aici ca să ne ia joburile?

Cinci zile, cinci studenți, o sumedenie de experiențe și o concluzie... surprinzătoare (pentru mulți).

 

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului "Contribuția României ca stat donator în arhitectura globală a cooperării pentru dezvoltare", implementat de Centrul Român de Politici Europene și finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Biroul Regional pentru Europa și Asia Centrală.