Taxe și burse de studiu la universitățile europene
actualizat:
În UE, taxele de studiu în învățământul superior diferă foarte mult de la o țară la alta - în unele țări școlarizarea este gratuită, în altele poate fi foarte scumpă. Ajutorul financiar (burse sau împrumuturi) depinde de mai multe criterii.
Cu toate acestea, cetățenii UE care urmează cursuri la o universitate dintr-un alt stat membru:
- nu pot fi obligați să achite taxe de studiu mai ridicate
- au dreptul să beneficieze de aceleași burse de studiu ca și cetățenii țării respective.
Însă aceste prevederi nu se aplică neapărat și în cazul burselor și împrumuturilor de întreținere sau de sprijin. Unele țări pot totuși să acorde astfel de ajutoare studenților străini, din proprie inițiativă.
Studenții străini cu statut de rezidenți
Chiar dacă nu sunteți cetățean al țării în care doriți să studiați, dar locuiți în țara respectivă de cel puțin cinci ani, aveți dreptul la o bursă de întreținere în aceleași condiții ca și cetățenii acestei țări.
- La acest link puteți să vă informați despre sprijinul financiar pe țări. Notă: Comisia Europeană nu este responsabilă pentru conținutul publicat pe site-urile naționale la care se face trimitere pe această pagină. (sursa: site-ul Comisiei Europene)
Întrebări și răspunsuri
- Întrebare: Universitățile din UE au voie să solicite o taxă de școlarizare mai mare de la studenții străini? De exemplu, o școală din Polonia poate percepe unui cetățean britanic o taxă de școlarizare mai mare decât cea percepută unui cetățean polonez?
- Răspuns: NU - școlile din UE nu au voie să discrimineze studenții pe criterii de naționalitate. În acest caz, școala poloneză nu poate percepe unui cetățean britanic o taxă mai mare decât cea plătită de studenții polonezi. / Detalii aici
Stadiul recunoașterii reciproce a diplomelor de studiu
Ce prevede legislația UE:
Articolul 53 alineatul (1) din TFUE prevede că recunoașterea reciprocă a diplomelor și a altor calificări cerute în fiecare stat membru pentru a avea acces la anumite profesii reglementate poate fi folosită pentru a facilita libertatea de stabilire și de a presta servicii.
Această dispoziție se referă și la necesitatea de a coordona legislațiile naționale privind începerea și desfășurarea de activități independente.
A.Abordarea sectorială (în funcție de profesie)
1.Recunoașterea reciprocă după armonizare
Armonizarea s-a desfășurat mai rapid în sectorul sănătății, din motivul evident că cerințele profesionale, în special cursurile de formare, nu variau foarte mult de la o țară la alta (spre deosebire de alte profesii), nefiind prin urmare dificil de armonizat.
La 22 iunie 2011, Comisia a adoptat o Carte verde întitulată „Modernizarea Directivei privind calificările profesionale” (COM(2011)0367), propunând o inițiativă legislativă privind reformarea sistemelor de recunoaștere a calificărilor profesionale, pentru a facilita mobilitatea lucrătorilor și pentru a adapta formarea profesională la cerințele actuale ale pieței muncii. La 19 decembrie 2011, Comisia a publicat o propunere de revizuire a Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale (COM(2011)0883), pe baza rezultatelor a diferite procese de consultare.
Cele mai importante propuneri includ introducerea unui card profesional european, armonizarea cerințelor minime în materie de formare și recunoașterea automată a șapte profesii, și anume cele de arhitect, dentist, medic, asistent medical, moașă, farmacist și chirurg veterinar.
Propunerea are drept obiective principale să faciliteze și să consolideze mobilitatea profesioniștilor în ansamblul UE și să contribuie la atenuarea penuriei mâinii de lucru în unele state membre.
2.Recunoașterea reciprocă fără armonizare
Pentru alte profesii în cazul cărora diferențele dintre legislațiile naționale au împiedicat armonizarea, recunoașterea reciprocă a făcut mai puține progrese.
Diversitatea sistemelor juridice a împiedicat recunoașterea reciprocă deplină a diplomelor și a calificărilor care ar fi asigurat libertatea de stabilire imediată, pe baza unei diplome obținute în țara de origine. Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 le-a acordat avocaților libertatea de a presta servicii ocazionale; altfel, pentru libera stabilire este necesară o diplomă din țara-gazdă. Directiva 98/5/CE din 16 februarie 1998 a reprezentat un pas înainte semnificativ, dispunând că avocații care dețin o diplomă obținută în orice stat membru se pot stabili într-un alt stat membru pentru a-și exercita profesia, cu prevederea că țara-gazdă le poate solicita să fie asistați de către un avocat local atunci când își reprezintă sau își apără clienții în instanță.
Alte directive au aplicat principiul la alte profesii, precum cele de transportator rutier de mărfuri, agent și broker de asigurări, coafor/frizer și arhitect.
B.Abordarea generală
Elaborarea legislației pentru recunoașterea reciprocă sector cu sector, uneori cu o armonizare mai extinsă a normelor naționale, a fost întotdeauna o procedură îndelungată și dificilă.
A devenit astfel evidentă nevoia de a avea un sistem general de recunoaștere a echivalenței diplomelor, valabil pentru toate profesiile reglementate care nu au făcut obiectul unei legislații specifice în cadrul Uniunii. Această nouă abordare generală a modificat perspectiva. Înainte, „recunoașterea” era subordonată existenței unor norme europene privind „armonizarea” pentru profesia sau activitatea reglementată în cauză.
După aceea, „recunoașterea reciprocă” a devenit aproape automată, în temeiul legislației în vigoare, pentru toate profesiile reglementate în cauză, fără a fi necesară o legislație secundară sectorială specifică.
Din acel moment, metodele de „armonizare” și de „recunoaștere reciprocă” au continuat să fie utilizate conform unui sistem paralel, existând însă unele situații în care, până la urmă, s-au folosit ambele metode conform unui sistem complementar care utilizează atât un regulament, cât și o directivă (a se vedea Rezoluțiile Consiliului din 3 decembrie 1992 și 15 iulie 1996 privind transparența calificărilor și a certificatelor de formare profesională). Statul membru-gazdă nu poate refuza accesul solicitanților la profesia în cauză dacă aceștia dețin calificările necesare în țara lor de origine.
Cu toate acestea, în cazul în care formarea profesională primită de ei s-a desfășurat pe o perioadă mai scurtă decât în statul-gazdă, acesta poate solicita o anumită experiență profesională și, dacă formarea diferă în mod substanțial, o perioadă de acomodare sau un test de aptitudini, la discreția solicitantului, în afară de cazul în care profesia necesită cunoașterea legislației naționale.
Rolul Parlamentului European
La 15 noiembrie 2011, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind calificările profesionale (2005/36/CE)[1], solicitând modernizarea și îmbunătățirea directivei respective și încurajând utilizarea celor mai eficiente și adecvate tehnologii, cum ar fi introducerea unui card profesional european, care ar constitui un document oficial recunoscut de toate autoritățile competente, pentru a facilita procesul de recunoaștere.
Răspunzând la rezoluția Parlamentului, Comisia a prezentat la 19 decembrie 2011 o propunere de revizuire a Directivei privind calificările profesionale. După încheierea cu succes a negocierilor în cadrul trilogului, Parlamentul a obținut modificările pe care le-a solicitat, inclusiv introducerea unui card profesional facultativ, crearea unui mecanism de alertă, clarificarea normelor privind accesul parțial la o profesie reglementată, norme privind competențele lingvistice, precum și crearea unui mecanism de evaluare reciprocă a profesiilor reglementate pentru a asigura o transparență mai mare.
Aceasta a condus la 20 noiembrie 2013 la adoptarea Directivei 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale[2].
Inițiative recente ale Parlamentului European în domeniul educației:
Propunere de rezoluție referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE
- Se recomandă utilizarea experiențelor interculturale în educație și ca aceastea să fie mai prezente, sub diferite forme, în sistemele de învățământ.
- Contextul este important, dat fiind că statele UE vor trebui să integreze sute de mii de imigranți sosiți numai în acest an. „Ar trebui, de asemenea, recunoscut că populațiile migrante aduc cu ele aptitudini, cunoștințe, idei, noi perspective, spirit antreprenorial și practici culturale care îmbogățesc textura socială a comunităților în care intră, și că migrația face parte din patrimoniul nostru cultural (...) cultura nu este o idee fixă, ci una fluidă, care înglobează mai multe puncte de referință comune, cum ar fi limba, credința, codurile vestimentare, mâncăruri și băuturi, precum și artele și meșteșugurile tradiționale”, se arată în proiectul de raport.
- „Dialogul intercultural este un proces bidirecțional și ambele părți au de câștigat dacă se pun în „pielea celuilalt”. Există deja o serie de exemple excelente de cele mai bune practici de schimburi culturale în programele finanțate de UE, cum ar fi Erasmus+ și alte inițiative lansate de ONG-uri, dar și în proiectele de înfrățire a orașelor finanțate prin programul „Europa pentru cetățeni”, se mai spune în document. Proiectul de raport, integral, aici
Comisia pentru Cultură și Educație a avizat un proiect de raport pe tema combaterii șomajului în rândul tinerilor.
- Între sugestiile formulate, Comisia a menționat necesitatea de a include elemente de formare în domeniul antreprenoriatului la toate nivelurile sistemului de învățământ, deoarece inducerea de timpuriu a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor, precum și dezvoltarea unor competențe transversale legate de antreprenoriat, cum ar fi creativitatea, gândirea critică, empatia, munca în echipă și spiritul de inițiativă contribuie la dezvoltarea personală și profesională a tinerilor și facilitează tranziția acestora către piața muncii.
- Comisia recomandă dialog și cooperare activă între universități și mediul de afaceri în vederea elaborării unor programe educaționale care să le asigure tinerilor aptitudinile și competențele necesare și care să faciliteze și să încurajeze participarea antreprenorilor la procesul educațional. Propunerile, pe larg, aici
Învățare despre UE, la școală
- Un raport discutat recent în Comisia de Cultură și Educație include recomandări pentru a include cât mai mult dimensiunea europeană în sistemele de învățământ din statele membre,
- „Luând în considerare puținele cunoștințe despre UE în rândul multor cetățeni, Uniunea Europeană ar trebui să fie mult mai vizibilă în manuale și învățarea despre UE ar trebui să reflecte relația dintre Uniune și Statele Membre.
- Informațiile ar trebui să reflecte rolul statelor membre în dezvoltarea UE și influența UE asupra dezvoltării țărilor. În acest context, disciplina istorie joacă un rol important în conștientizarea istoriei și valorilor europene
Cel mai important program european de finanțare în domeniul educației, Erasmus+
- Pe 11 decembrie, președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a semnat legea privind noul program Erasmus+, cu un buget de peste 14 miliarde de euro pentru 2014-2020. SE estimează că 4 milioane de studenți europeni vor putea studia și face stagii în străinătate.
- Pe 29 octombrie 2015 au fost publicate documentele privind Apelul Național la Propuneri de Proiecte pentru programul Erasmus+ în anul 2016. Bugetul alocat României pentru programul Erasmus+, acțiuni descentralizate, este de 54,5 milioane euro.
-
Bugetul este împărțit pe trei componente: ACȚIUNEA CHEIE 1 (AC1) - Proiecte de mobilitate; ACȚIUNEA CHEIE 2 (AC2) - Parteneriate strategice; ACȚIUNEA CHEIE 3 (AC3) - Întâlniri ale tinerilor cu responsabilii politicilor de tineret (Dialog structurat)
- Erasmus+ susține elevii și studenții cu vârste între 13 și 30 de ani, stagiarii, ucenicii, voluntarii, profesorii și formatorii care doresc să studieze sau chiar să organizeze programe sportive în alt stat membru. Acum, și liderii cluburilor pentru tineret și muncitorii voluntari sunt eligibili pentru fonduri de la Erasmus+.
- Erasmus+ introduce garanția pentru împrumuturile pentru tineri care doresc să facă studii postuniversitare.
- Programul 2014-2020 reunește programele existente în domeniul educației și formării (Comenius, Erasmus, Erasmus Mundus, Leonardo da Vinci, Grundtvig), menținând numele acestora. Include și programul Tineret în acțiune și acoperă, pentru prima dată, sportul.
Comentarii