Primii doi piloni ai uniunii bancare din zona euro s-au bazat pe securizarea băncilor și protejarea contribuabililor în caz de faliment bancar. Negocierile pentru ultimul pilon, care propune crearea unui fond de protecție a economiiilor, continuă.

     Uniunea bancară se axează pe existența a trei piloni: 

  • Banca Centrală Europeană (BCE) – organism de supraveghere a băncilor naționale,
  •  Mecanismul de susținere a băncilor aflate în pericol de a da faliment, intrat în vigoare anul acesta,
  •   Fondul de protecție a sumelor economisite, mecanism propus de curând și aflat în negocieri. 

Au adus însă îmbunătățiri sectorului bancar european măsurile propuse mai sus? Din câte se pare, „BCE este o soluție mai bună decât sistemul național fragmentat anterior, în care statele membre concurau pentru un sistem de supraveghere cât mai slab, unul dintre factorii care a condus la criza financiară”, susține eurodeputatul german Sven Giegold (Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană).

  

Măsurile de salvare au fost omniprezente pe durata crizei, fapt ce a dus la creșterea datoriei publice. În sistemul actual, de inspirație americană, riscurile sunt gestionate de investitori.

„Trebuie evitate consecințele nedorite ale recapitalizării interne, care, în loc să reducă riscurile, le amplifică la capitolul lipsă de încredere”, spune Roberto Gualtieri (S&D).  

Adoptarea celui de-al treilea și ultim pilon ar duce la desăvârșirea uniunii bancare, astfel încât garanția depozitelor și mecanismul de sprijin să fie operaționale, și folosirea instrumentului de recapitalizare internă în mod echitabil și proporțional, este de părere Gualtieri.

Totuși, Germania continuă să se opună schemei de garantare a depozitelor, susținând că redistribuie riscul în UE.

Sursă: PE