"Nu am mai trăit vreodată un astfel de moment atât de lung în care să rămân fără cuvinte la întrebările și la stările celui din față mele și în care să simt că singurul răspuns pertinent și autentic este tăcerea.", scrie psihoterapeutul Adrian Socol.

Dacă am invătat ceva în toți anii ăștia de când sunt psihoterapeut pot spune, după ziua de astăzi, că am invătat să tac.

Nu am mai trăit vreodată un astfel de moment atât de lung în care să rămân fără cuvinte la întrebările și la stările celui din față mele și în care să simt că singurul răspuns pertinent și autentic este tăcerea.

Poate că ar trebui să îmi fie rușine că nu am avut nimic de spus care să fie consolator și care să aline durerea, însă nu îmi este, și îmi amintesc în astfel de momente că "despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă".

 Cu toate acestea o să fiu în continuare alături de cei care au nevoie de sprijin psihologic, chiar dacă uneori doar o să tac și nu o să fie sau nu o să găsesc nimic de spus, deoarece am încredere că doar ‪#‎ImpreunaRezistam‬ și că, la un moment dat, voi găsi și cuvintele care să ne ajute să mergem înainte.