Parlamentul European urmează să voteze astăzi Acordul comercial UE-Canada (CETA), acord ce aduce și ridicarea vizelor de Canada pentru cetățenii români, scrie Hotnews.

A fost o negociere extrem de dură, România fiind una dintre "nucile tari" din UE pe ultima sută de metri a discuțiilor, când Canada părea că nu mai e de acord cu ridicarea vizelor.

Europarlamentarul Sorin Moisă, fost raportor CETA din partea grupului social-democrat din Parlamentul European, a dezvăluit, într-o postare pe Facebook, culisele negocierii pentru vize. Printre personajele principale se număra Dacian Cioloș, Dragoș Tudorache, Justin Trudeau (premierul Canadei) și Boiko Borisov (premierul Bulgariei la acel moment).

Europarlamentarul Sorin Moisă despre "Episodul bulgar" și aventura vizelor canadiene. Postarea integrală

"Am promis într-o postare mai veche că voi reveni la subiectul eliminării vizelor canadiene pentru români, pentru a clarifica ceea ce am numit atunci ‘episodul bulgar’ și a face publice numele celor care s-au ocupat, profesionist, dar mai puțin vizibil, de acest dosar. Pro memoria, vizele canadiene vor fi complet eliminate de la 1 decembrie 2017, cu o etapă intermediară pentru anumite categorii de turiști la 1 mai 2017. Eliminarea lor de Ziua Naționala a României nu este o coincidență.

‘Episodul bulgar’ s-a produs astfel: din senin, premierul bulgar, Boyko Borisov, a anunțat public cândva la începutul lui octombrie că, în urma unei discuții cu premierul canadian, Justin Trudeau, Bulgaria a obținut eliminarea vizelor canadiene de la 1 mai 2018. România nu anunțase încă nimic, nici măcar că avusese loc o noua convorbire Cioloș-Trudeau în aceeași zi în care Borisov discutase și el la telefon cu Trudeau. O parte din presa românească a decretat rapid: 'Bulgaria, da, România nu'. Înca o infrângere pentru România, iar ne-au luat-o bulgarii înainte, ce diplomație slabă, ce adunatură de incompetenți. Eu îi scrisesem lui Trudeau pe tema vizelor în martie, îmi dadusem demisia din funcția de Raportor pentru Tratatul comercial cu Canada (CETA) în Grupul S&D în aprilie, mă întâlnisem cu Ministrul Imigrației, dădusem multe interviuri la CBC, Cioloș și Tudorache se văzuseră cu Trudeau și Ministrul Imigrației în câteva rânduri, deci ridicolul era complet: noi, românii, indiferent de culoare politica, pierdeam din nou, în ciuda eforturilor, pe când bulgarii obțineau o mare victorie, și culmea, la telefon.

Ce s-a întâmplat de fapt: Trudeau vorbise cu Cioloș înainte de a vorbi cu Borisov. Trudeau propusese într-adevar ambelor țări 1 mai 2018. Noi, partea română, ne înțeleseserăm, pe baze tehnice solide (poveste lunga, comparație cu cazul mexican, etc) ca data eliminării vizelor trebuie să fie în 2017, nu în 2018. În plus, știam că prima ofertă canadiană nu va fi cea mai bună și apreciam bine marja de negociere. Deci, Cioloș l-a refuzat pe Trudeau, Borisov a înhățat propunerea și s-a grăbit să o facă publică, fară să ne consulte. Adica a jucat la offside. Așa am ajuns rapid la ‘Bulgaria da, Romania nu’. Unii cu munca, alții cu comunicarea victoriei, care nu era de fapt o victorie deplină, ci un rezultat nesatisfacător în raport cu ce știam că e posibil. Mai mult, faptul că bulgarii au confirmat public data și ‘victoria’ ne-a facut sarcina și mai grea, pentru că acum eram din noi singuri, cu niște vecini fericiți. După comunicatul bulgar s-a pornit din nou un val de presiune pe noi să acceptam, că oferta e nemaipomenită și canadienii au mutat luna de pe cer pentru noi. Comisarul pentru Comerț al UE, Cecilia Malmstrom, pe care altfel o apreciez și cu care sunt partener în multe alte dosare, m-a supărat venind la mine să îmi explice cât de bună era oferta acceptată de bulgari și cât de tare greșeam să nu o acceptăm și noi.

Le-am arătat tuturor că s-au înșelat: România și-a păstrat cumpătul după anunțul lui Borisov și a obținut în cele din urmă 1 Decembrie 2017 într-o negociere dramatică, până în ultimul moment, când toată lumea era convinsă că atunci când tensiunea crește o să cedăm. Cam asta era reputația României înainte de acest episod. Data de 1 Decembrie 2017 a fost propusă de mine într-o întâlnire cu PM Cioloș și ministrul Tudorache ca un marker indubitabil al rolului României în negociere și victorie. A fost deci un răspuns direct la ‘episodul bulgar’, pe care nici măcar cei mai sceptici compatrioți nu-l mai puteau în mod normal pune la îndoială: doar nu aveau acum sa aleagă bulgarii, care mai intâi se bucuraseră pentru 1 mai 2018, chiar Ziua Națională a României pentru scoaterea vizelor. Ironia este că, pentru a nu discrimina între România și Bulgaria, și Bulgariei i s-a aplicat noua dată, deci vor sărbatori și ei, măcar parțial, 1 Decembrie anul viitor.

Adevărul și mai larg este că ne-a fost greu, și la Bruxelles și la Sofia, să îi mobilizăm pe bulgări în primăvară lui 2016, când am lansat toată operațiunea, să se alăture demersului. Abia când chestiunea a devenit foarte publică și politică, atât în Europa cât și în Canada, au început să se miște în aceeași direcție cu noi. La fel de adevărat este că am fost întotdeauna corecți și nu am încercat să ne decuplăm de ei, să îi punem în altă categorie. Am fost generoși, cu alte cuvinte, având însă în minte și o componența pragmatică: două state europene au în mod normal mai multă greutate, dacă trag în aceeași direcție, decât unul singur. Răspunsul bulgar nu a fost, din păcate, în același registru, ci au proclamat iute o victorie obținută în principal pe leadership, încăpățânare și performanță românească, evident fără să pomenească o iotă despre asta. Acest leadership începuse cu mult timp în urmă, pe vremea miniștrilor de Externe Corlatean și Aurescu (și poate și înainte, a mi se ierta ignoranța, perfect inocenta), care au creat legătura între vize și CETA, au obținut formalizarea ei în Declarația comună a Summit-ului UE-Canada care a închis negocierea CETA în septembrie 2014, și au luptat pentru ca România să aibă un drept de veto asupra CETA.

Următorii sunt o parte din actorii care au fost mai puțin vizibili-sau chiar invizibili-în plan public, dar extrem de importanți în acest proces. O astfel de listă aproape automat creează nedreptăți, pentru că sigur și alți diplomați, experți și funcționari români au contribuit, dar nu îi știu eu. De exemplu, mulți colegi din Ministerul de Interne au lucrat la vizită tehnică canadiană din vara acestui an: pe ei nu îi știu pe nume, dar contribuția lor a fost esențială. Deci: Lazăr Comanescu, Ministrul de Externe, Luminița Odobescu, Ambasadorul nostru la UE, Maria Ligor, la vremea aceea Ambasadorul României în Canada, Geta Medeleanu, Directorul responsabil pentru America de Nord din MAE, Corina Badea, un excepțional jurist din MAE, detașată la Cancelaria PM, Dan Maxim, șeful secției comerciale la Reprezentanța României la UE. O notă specială pentru Luminița Odobescu care a avut de îndurat în linia întâi tot oprobriul, mirările și indignările unui Bruxelles obișnuit ca România să stea cu capul plecat. Mie statutul îmi permite și să ridic tonul, să fac reproșuri sau să să fiu foarte ferm, un Ambasador are mai multe constrângeri, deci nu i-a fost simplu, dar s-a descurcat cu multă eleganță fără să cedeze un centimetru de teren. Și, încă o data, sigur au fost mulți alții, îmi pare rău de omisiuni din neștiință. Morala e că trebuie să lucrăm împreună și să recunoaștem meritele tuturor. Un foarte ‘bun român’ a fost și Ambasadoarea UE la Ottawa, belgianca Marie-Ann Coninsx, care a fost extrem de loială Statului Membru numit România, până la a-și irită propria ierarhie cu declarații publice ferme în favoarea cauzei noastre, pe care o găsea justă. O să o propun pentru o decorație a Statului Român. .

In link, pentru ilustrare, și pentru că mi s-a cerut să fac publică și altă corespondență cu Comisia Europeană decât cea legată de salariile cercetătorilor români din Orizont 2020, răspunsul Președintelui Juncker al Comisiei Europene, din 2 iunie 2016, la un email din aprilie în care îl rugam să aibă o discuție directă cu premierul canadian Trudeau pe subiectul vizelor pentru români. Contextul era descoperirea că unii funcționari din Comisie și Serviciul de Acțiune Externă erau mai dornici să-i ajute pe canadieni decât pe noi. Un mic episod dintr-un război de durată.