Magennis (UNHCR): Există o percepție greșită asupra refugiaților. E nevoie de mai multă solidaritate
Sophie Magennis, de la Biroul UNHCR pentru Europa din Bruxelles, pledează pentru solidaritatea statelor membre în chestiunea refugiaților.Totodată, ea explică faptul că există o percepție greșită privind refugiații, venită și din teama de necunoscut.
EurActiv: Criza refugiaților nu mai este atât de mult în atenția presei europene. Care este situația refugiaților din UE în acest an în comparație cu 2015 și 2016?
Sophie Magennis, Head of the Policy and Legal Support Unit, UNHCR Bureau for Europe: Numărul oamenilor care vin în Uniunea Europeană este mult mai mic decât în 2015, dar UNHCR (Agenția ONU pentru Refugiați) este în continuare îngrijorată de faptul că lecțiile din 2015 și 2016 nu au fost învățate pe deplin. Credem că mai este mult de făcut pentru a institui un sistem comun de azil eficient în UE. În decembrie anul trecut, noi am venit cu un set de propuneri în acest sens. Salutând propunerile Comisiei Europene privind sistemul european comun de azil, am încurajat Comisia și statele membre să facă mai mult.
De exemplu, este nevoie ca mecanismul de relocare să funcționeze, e nevoie să avem cifre mai mari în cazul reinstalării și reunificării familiilor. De asemenea, este nevoie ca statele membre să facă mai mult pentru a institui un sistem comun de azil care să funcționeze, care să permită înregistrarea tuturor celor care vin și o identificare mai rapidă a oamenilor care au nevoie de protecție.
EurActiv: Credeți că acest sistem european comun va compensa lipsa de solidaritate din Uniunea Europeană?
Sophie Magennis: Sistemul comun de azil va avea nevoie de solidaritate. Statele membre vor trebui să acționeze împreună, să fie solidare pentru ca acest sistem să funcționeze cu adevărat. În prezent avem o problemă în ceea ce privește solidaritatea tuturor statelor membre. Trebuie să remediem acest lucru, este necesar să determinăm statele membre să lucreze împreună, să existe mai multă solidaritate.
Există o serie de lucruri bune pe baza cărora putem îmbunătăți situația. Mă gândesc spre exemplu la relocare: deși numărul persoanelor relocate este foarte mic, el a crescut în ultimul timp. În acest moment, puțin peste 20.000 de oameni au fost relocați. Trebuie să le explicăm statelor membre că este în propriul lor interes să arate solidaritate. Nimeni nu știe acum cine va fi următorul stat membru care se va confrunta cu un număr mai mare de refugiați. Pot fi mutări dintr-un stat în altul și este în interesul tututor statelor membre să existe un mecanism de solidaritate funcțional.
EurActiv: Criza refugiaților este acum. Potrivit propunerii Ceciliei Wikström (raportorul PE privind crearea unui sistem european comun de azil - n.r.), statele membre ar urma să aibă o perioadă de tranziție de cinci ani în care să se pregătească pentru a primi solicitanți de azil. Cum apreciați această propunere?
Sophie Magennis: Va trece ceva timp până când reformele propuse vor fi implementate. Din acest motiv am spus că nu trebuie să așteptăm reformele pentru a face ceea ce trebuie, astfel încât acest sistem să funcționeze. Avem Regulamentul de la Dublin, care oferă posibilitatea ca oamenii să fie transferați dintr-un stat în altul pentru reunificarea familiei. Dar asta nu se întâmplă. Ar trebui să facem în așa fel încât să se întâmple. Statele membre trebuie să coopereze pentru a face ca aceste regulamente să funcționeze mai bine. Sunt multe lucruri pe care le putem face acum pentru a îmbunătăți actualul sistem. Ne putem asigura că toate statele membre înregistrează în mod corespunzător toate persoanele care ajung în UE, că fac schimb de informații și că lucrează împreună într-un mod mai eficient. Toate acestea se pot întâmpla acum, reformele sunt pe termen mai lung, iar noi trebuie să vedem rapid acțiuni din partea statelor membre, acțiuni care să arate că și-au învățat lecțiile după experiențele anilor trecuți.
EurActiv: Cum vedeți propunerea privind tăierea fondurilor pentru statele care refuză să primească refugiați?
Sophie Magennis: E treaba instituțiilor europene și a statelor membre să decidă ce fel de pârghii vor să folosească. Ceea ce e clar pentru UNHCR e faptul că statele membre chiar trebuie să lucreze împreună. Comisia Europeană și statele membre au făcut multe lucruri bune pentru a sprijini și ajuta statele membre care au primit refugiați. Dacă există în continuare state membre care nu vor să dea o mână de ajutor, poate de aceea instituțiile europene și unele state membre caută alte modalități pentru a determina statele membre să se implice.
UNHCR încurajează statele membre și instituțiile europene să facă tot ceea ce trebuie în încercarea de a readuce solidaritatea.
EurActiv: Sunt patru țări UE care nu folosesc fondurile pentru integrarea refugiaților. Ați discutat această situație cu autoritățile din statele respective?
Sophie Magennis: Da, am purtat discuții cu autoritățile naționale, în special în privința integrării. Când am lansat propunerile în decembrie anul trecut (privind sistemul european comun de azil), am cerut tuturor statelor membre să cheltuiască cel puțin 30% din fondurile pe care le primesc anual pentru integrarea refugiaților și solicitanților de azil. Sunt bani disponibili și pentru organizațiile non-guvernamentale din aceste țări, prin urmare credem că aceste sume ar trebui cheltuite cât mai rapid.
EurActiv: Ce impact a avut Acordul UE-Turcia asupra crizei refugiaților?
Sophie Magennis: Turcia a primit cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de azil. Cred că uneori se uită acest lucru. În prezent, Turcia găzduiește circa trei milioane de refugiați și solicitanți de azil – 2,7 milioane fiind sirieni - deci, în mod clar, autoritățile turce au avut o contribuție foarte valoroasă în sprijinirea refugiaților și a solicitanților de azil. Când a fost încheiat acordul anul trecut, ne-am exprimat preocuparea și am spus că, în vederea unei bune funcționări, este nevoie de măsuri adecvate de protecție în Turcia pentru a ne asigura că oamenii transferați acolo au acces la proceduri de azil.
Credem că mai e mult de făcut pentru a ne asigura că, dacă oamenii sunt retrimiși în Turcia, ei pot avea acces rapid la sistemul de protecție, dar vor avea și posibilitatea de a-și asigura existența. Până acum niciun sirian nu a fost retrimis în Turcia, în cadrul acestui acord.
De la încheierea acordului au avut loc o serie de evoluții s-au produs în Turcia. Sirienii pot avea acces la piața muncii, dar totuși există un număr foarte mic de permise de muncă acordate. Prin urmare, trebuie să vedem o creștere a numărului de permise de muncă acordate. Există îmbunătățiri și în ceea ce privește numărul de copii din familiile refugiate care se duc la școală, dar și aici trebuie să crească numărul. Sunt încă multe de făcut și cred că UE poate face mai mult pentru a sprijini Turcia. Până acum, 6.000 de refugiați au fost reinstalați în UE din Turcia. Ar fi putut fi aduși și mai mulți în UE, pentru a se găsi soluții durabile pentru ei, dar și pentru a arăta solidaritate față de Turcia.
EurActiv: Țările din Europa de Est – deși mulți dintre cetățenii lor au migrat în Vestul Europei în căutarea unei vieți mai bune – nu sunt dispuse să primească refugiați. Care ar fi explicația?
Sophie Magennis: Cred că una dintre marile probleme o reprezintă percepția greșită asupra refugiaților și a solicitanților de azil. Apoi, mesajele care sunt trimite la nivel național poate nu reflectă realitatea în ceea ce-i privește pe aceștia. Refugiații aduc o contribuție uriașă societății care le oferă protecție. Putem vedea asta în țările UE.
Refugiații fug din cauza terorismului, fug din calea războiului din țările lor, cu scopul de a începe o nouă viață și de a le fi mai bine copiilor și familiilor lor. Avem proceduri și măsuri de securitate, astfel că oamenilor nu ar trebui să le fie frică.
Există multă teamă de necunoscut și, din nefericire, uneori se profită de asta. Cred că asta stă în spatele reticenței unor oameni de a fi mai deschiși față de refugiați și solicitanți de azil. Cred că trebuie să spunem clar cine sunt refugiații și solicitanții de azil. În același timp, trebuie să-i reasigurăm pe oameni că există mecanisme funcționale care-i identifică pe cei care au nevoie de protecție și sprijină integrarea lor.
Demonstrând că situația poate fi gestionată și că refugiații pot fi ajutați să se integreze putem contribui la schimbarea percepției. Eu vin din Irlanda, unde nu au venit mulți refugiați și solicitanți de azil până la mijlocul anilor 90. Acum însă avem mici comunități de refugiați care au primit sprijin pentru a se integra. Mulți au cetățenie irlandeză. Astfel de exemple sunt în multe state UE.
Dacă privim cu 20-30 de ani în urmă vedem că multe state membre nu aveau cetățeni non-europeni pe teritoriile lor. E nevoie de timp pentru acceptarea acestor schimbări și trebuie să oferim asigurări și sprijin pentru toate statele membre, astfel încât acestea să fie mai încrezătoare și mai deschise atunci când vine vorba de primirea refugiaților.
Background
În luna martie, raportoarea Cecilia Wikström a prezentat raportul privind reforma Regulamentului de la Dublin în Comisia pentru libertăți civile a Parlamentului European, după ce Comisia Europeană a propus în aprilie 2016 reforma sistemului european de azil (CEAS) pentru crearea unui sistem mai corect și mai durabil pentru alozarea solicitanților de azil între statele membre UE.
Propunerea a identificat cinci domenii, unul dintre acestea fiind sistemul de la Dublin, care s-a dovedit neadecvat sub presiunea enormă a numărului de imigranți și refugiați.
Regulamentul de la Dublin stabilește ce stat este responsabil pentru examinarea cererii de azil. Regulile doresc să asigure acces rapid la procedurile de azil și examinarea ulei solicitări într-un singur stat. Însă sistemul nu a fost creat pentru împărțirea durabilă a responsabilităților în UE.
Principiul regulamentului este că responsabilitatea examinării cererii de azil este a țării în care a intrat prima dată solicitantul.
Reunirea familiei și protecția minorilor neînsoțiți sunt principalele motive pentru derogările de la aceste reguli. Conform Europol, aproximativ 10.000 de copii refugiați neînsoțiți au dispărut după ce au sosit în Europa în 2016.
Modificările propuse au în vedere asigurarea unei mai mari solidarități în împărțirea responsabilității între statele UE și în abordarea crizei migrației și azilului.
de Cristi 11 Iun 2017 23:26
Totul imbracat in cuvinte frumoase.
Cine le-a dat lor mandat sa faca aceste stramutari de populatie afro-araba in Europa, populatie cu mentalitate si cultura total incompatibila cu civilizatia europeana?!?